In cautarea stilului suprem: Ashihara

Ashihara - karate in mare viteza

Reporterul Men's Health este la mijlocul drumului in cautarea stilului suprem de arte martiale. Pentru aceasta luna s-a antrenat intr-o sala de Ashihara Karate. Instructorul Valentin Stefan, ordona alinierea.

Fata de multe alte stiluri de arte martiale, cel pe care il preda are un succes fenomenal si la copii.
Odata cu inceperea "incalzirii", reporterul MH realizeaza ca in celelalte sali de arte martiale aceasta era ca o "miuta" intre prieteni. Nici macar alaturi de echipa de judo a Stelei nu a fost supus unui tratament

atit de dur. Exercitii dintre cele mai diverse care stimuleaza fiecare parte a corpului.
Stringe din dinti, pentru ca in jurul sau sint copii care nu au mai mult de 5 ani si care nu dau semne ca ar fi deranjati de ceea ce li se intimpla. incep primele exercitii cu partener: blocaje, inchiderea distantei, priza pe gi si proiectare la sol, prin lovirea piciorului pe care se sprijina partenerul.
E de-ajuns un moment de neatentie si reporterul nostru simte pe propria-i piele

forta unei lovituri frontale de picior care nu intilneste nici un obstacol. Urmeaza apoi proiectarea si impactul cu parchetul salii. Lemnul

nu este deloc prietenos. Rezultatul final dupa inca o ora de antrenament si diferite exercitii cu partener? Doua contuzii si o stare de epuizare cum nu a mai intilnit in nici o sala de arte martiale vizitata.

Filozofia de lupta

Hideyuki Ashihara a dorit sa creeze un stil

de karate rational. Conceptul sau de lupta viza o abordare extrem de logica. Practicind Kyokushin Karate, Heideyuki a realizat ca stilul era prea brutal si ca expunea practicantul la prea multe contre prin atacurile frontale pe care le folosea.
De cele mai multe ori, cel care avea o alonja mai mare lovea primul. in schimb, adoptind principiul deplasarii in cercuri, japonezul a creat un stil care evita confruntarea directa pentru a gasi pozitiile in care adversarul este vulnerabil. Astfel, Ashihara Karate devenea o metoda de a lovi fara a fi lovit.

Conceptul sabaki

Hideyuki Ashihara a adoptat termenul "sabaki" pentru a descrie esenta stilului pe care l-a creat: miscarile pe care practicantul le face pentru a iesi de pe traiectoria loviturilor, intr-o pozitie care ii permite sa riposteze.
Aceasta deplasare se face pe patru traiectorii circulare care permit luptatorului sa se apere si ii dau posibilitatea de a raspunde printr-un atac. Un luptator de Ashihara va incerca de fiecare data sa ajunga intr-un "punct mort" al adversarului, de unde acesta nu poate riposta, dar unde este vulnerabil impotriva diferitelor lovituri.

Cum evoluezi?

In karate cel mai important aspect al antrenamentului este repetarea. Iar aceasta este calea cea mai sigura catre eficienta. Evolutia practicantilor este elaborata dupa urmatoarele criterii:

• Pozitia de lupta.
• Echilibrul - mentinerea pozitiei de lupta.
• Coordonarea - mentinerea echilibrului si a pozitiei de lupta in executarea tehnicilor.
• Forma - executarea celor de mai sus in modul cel mai corect.
• Viteza - cresterea ritmului fara a pierde din corectitudinea formei.
• Puterea - forta tehnicilor aplicate.
• Reflexele - momentul in care tehnicile devin miscari naturale. 

Principiile lui Hideyuki Ashihara

Iata citeva dintre principiile fondatorului stilului, pe care le-a transmis mai departe elevilor sai:

• Foloseste-te de situatiile dezavantajoase: daca adversarul este usor dezechilibrat, forteaza-l intr-o pozitie dezavantajoasa prin tragere sau impingere.
• Nu ataca frontal: inseamna ca ii oferi aceleasi sanse adversarului sau. Ataca din lateral!
• Bratele trebuie sa fie usoare ca fulgul si puternice
  precum ciocanul: in primul caz pentru a sesiza miscarile adversarului, in cel de-al doilea pentru a-l neutraliza printr-o lovitura.
• Lovitura care nu-si atinge tinta nu raneste: nu trebuie decit sa pasesti inapoi pentru a evita o lovitura.
• Armele tale in distanta
  scurta sint genunchii si coatele.

Concepte moderne

Odata cu aparitia competitiilor MMA (arte martiale mixte), lumea artelor martiale a realizat ca nu era de-ajuns sa iti doresti sa pastrezi o lupta in picioare, ci era necesar sa ai cunostinte specifice despre cum sa blochezi tentativele de proiectare si cum sa faci fata unei situatii la sol.
Pina la aceste platforme competitionale, existasera putine concursuri intre doi luptatori atit de diferiti precum un karateka si un practicant de lupte libere.
Ashihara are incluse in curriculum tehnici de blocare a proiectarilor, proiectari si chiar elemente de lupta la sol. in ultimul timp

, odata cu modificarile regulamentului dupa care se desfasoara competitiile, se pune accentul din ce in ce mai mult pe inchiderea distantei intre luptatori si pe tentativele de proiectare.

Forta loviturii

Daca vrei sa ai forta atunci cind aplici o lovitura de pumn, trebuie sa tii cont de mai multe elemente:

• Rotirea umarului si extensia bratului.
• Flexarea rapida a bratului la nivelul cotului.
• Rotirea spre inainte a soldului.
• Indreptarea genunchilor.
• Impingerea in talpa.

Umerii si cotul imping intreaga energie spre adversar. Daca vrei sa aplici o "directa" trebuie sa urmezi aceeasi linie dreapta, mai ales cu cotul. in schimb, pentru un "croseu" este mult mai importanta rotirea soldului, care genereaza miscarea circulara.
"Upercut-ul" se executa prin impingerea intregului corp de jos in sus. Indiferent ca este vorba de o lovitura de pumn, de cot sau de picior, cel mai important aspect este sa-ti folosesti intreg corpul pentru a genera energie.
Imagineaza-ti un arc pe care il supui tensiunii. In momentul in care il eliberezi, intreaga energie va fi distribuita in aceeasi directie. La fel se intimpla si cu corpul tau. Oricit de greu ti-ar fi sa crezi, forta unei lovituri de pumn vine

in special din trenul inferior: picioarele si soldurile. Trenul superior transfera toata aceasta energie si o directioneaza.

Puncte slabe

Ashihara pacatuieste, in primul rind, acolo unde o face si Kyokushin, stilul cu care se aseamana: loviturile de brat la cap. Pentru ca formatul competitional nu permite acest gen de lovituri, practicantii au tendinta de a neglija nu neaparat intrebuintarea acestui gen de atac, ci apararea impotriva lui.
Apoi, desi exista in curriculum, lupta la sol este foarte rar tratata in cadrul antrenamentelor.