Maximele Mele

“Îmi este călăuză oricine-i mai nebun decât mine.”

(Emil Cioran)

“Numai Dumnezeu are privilegiul sa ne abandoneze. Oamenii nu pot decat sa-ti intoarca spatele.”
(Emil Cioran)

“Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta.”
(N. Iorga) 

“Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie.”

Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere.
(Robert Brasillach) 


 A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune.
( Cicero ) 

Cand muncesti, joaca-te. Munca, daca este o datorie, te ucide.
(Max Jacob)  

In politica, prostia nu e un handicap.
(Napoleon) 

Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta.
(Woody Allen) 

Un alt... cantec la care tin foarte mult si pe care-l fredonez de fiecare data cand il ascult.
Tony Bennett - Stranger in Paradise

Lyrics

Take my hand,
I’m a stranger in Paradise
All lost in a wonderland
A stranger in paradise
If I stand starry eyed,
That’s a danger in Paradise
For mortals who stand beside
An angel like you
I saw your face,
And I ascended
Out of the common place
Into the rarest somewhere in space
I hang suspended
Until I know
There’s a chance that you care
Won’t you answer this fervent prayer?
Of a stranger in paradise
Don’t send me in dark despair
From all that I hunger for
But open your angel’s arms
To this stranger in paradise
And tell him that he need be
A stranger no more

Sunt Goooogleee!!!

Am ajuns atat de celebru si de genial incat Google s-a gandit sa se rebranduiasca si sa-mi preia ilustrul nume. Plecati-va capetele AICI!

Armata de Teracota (Terracotta Army)

Descoperita in anul 1974 de cativa tarani chinezi in estul suburbiei Xi'an din provincia chineza Shaanxi, armata de teracota (razboinici, cai si care de lupta) al primului imparat ce a carmuit China unificata, QIN SHI HUANG (259BC - 210BC)
"Shi Huang" inseamna primul imparat, este o forma a artei funerare.

Armata de teracota la care se face referire ca si Armata Qin. Ciopliti acum mai bine 2300 de ani, de catre aproape 700.000 de lucratori chinezi, armata are peste 8000 de soldati, 130 care de lupta, 520 cai si 150 de calareti in marime naturala. Soldatii prezinta detalii incredibile, cum ar fi liniile si amprentele din palma fiecare cantarind aproape 500kg.La nici 2 saptamini inainte sa-i fotografiem si noi, am inteles ca au mai fost scosi la lumina alti cativa zeci de soldati.

Mesaj secret

Faima armatei de teracota s-a raspindit rapid, ea devenind astazi unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din China. Scopul pentru care cei peste 8.000 de razboinici au fost coboriti in uriasul mormint, in urma cu peste 2000 de ani, ramine insa un mister greu de descifrat. Mai mult, el se adinceste pe masura ce studiile avanseaza. Dupa ce arheologii au observat ca figurile razboinicilor din teracota corespund cu forma a zece caractere din alfabetul chinez, s-au conturat si primele teorii potrivit carora armata razboinicilor ar putea contine un mesaj secret.

Expresii faciale cu semnificatie anume

Primele indicii ce sprijina aceasta teorie au iesit la iveala dupa ce arheologii au observat ca forma fetei soldatilor corespunde cu doar zece caractere din alfabetul chinez, acesta fiind compus din 10.516 ideograme. Potrivit cercetatorului francez Maurice Cotterell, autor al mai multor studii despre civilizatii disparute, aceste caractere au fost folosite de imparatul chinez pentru a transmite un mesaj important. Ordinea in care au fost aranjati razboinicii, expresiile lor faciale, chiar si numarul zalelor din armura au o semnificatie anume, care poate fi descifrata numai de cunoscatorii codului secret.

Primul rind

Potrivit lui Cotterell, mesajul are legatura cu eforturile omenirii de a descoperi calea iluminarii. Unul dintre caracterele identificate s-ar traduce prin „priveste cu atentie”, altul semnifica un tunel, coridor acoperit sau pasaj de trecere, iar al treilea inseamna soare. Primul rind de razboinici studiat de Cotterell a furnizat urmatorul mesaj: „Priveste cu atentie la razboinicii din tunelurile acoperite. Citeste intelesul caracterelor in mod diferit, foloseste-ti mintea pentru a intelege povestea care se intinde de la inceputurile lumii si pina acum, o poveste despre Soare si zei”.

Coduri bazate pe numere si masuri

Pe linga codul alfabetic, Cotterell sustine ca a descoperit alte patru coduri in mormintul imparatului, toate bazate pe numere si masuri, preluate de la fenomenele astrologice. El crede ca aceste numere dezvaluie un extraordinar cumul de cunostinte pe care le avea societatea chineza. „Fiecare aspect al armatei razboinicilor de teracota, de la numarul lor si pina la rindurile in care au fost aranjati, poate fi decodificat pentru a avea acces la aceste cunostinte”, sustine Cotterell. Multe dintre numerele codificate au legatura cu personaje mistice. Alte coduri au legatura cu ciclurile revolutiei Soarelui, iar numerele 9 si 6 au o importanta speciala: 999 reprezinta raiul, iar 666 raul sau iadul. Asemeni multor alte vechi civilizatii, imparatul Qin Shi Huang (259-210 i.Hr.) credea ca omul este jumatate zeu (sufletul) si jumatate diavol (trupul). Cheia descoperirii echilibrului si armoniei totale, necesara pentru a scapa din ciclul reincarnarii, se afla in indiciile codificate in armata de teracota, un mesaj de adio al imparatului chinez pentru generatiile viitoare.

Mormint sau palat subteran?

Povestea armatei de teracota incepe in anul 259 i.Hr., cind tinarul imparat Shi Huangdi, fondatorul Marelui Zid chinezesc, accede pe tronul dinastiei Qin, la virsta de 13 ani. Obsedat de moarte, imparatul ordona ridicarea unui urias mausoleu, unde avea sa fie depus corpul sau dupa trecerea in nefiinta. Potrivit legendelor, el a ordonat ca trupul sa-i fie imbracat intr-un invelis de jad incrustat in aur, care sa pluteasca pe un lac de mercur in interiorul unei piramide si sa fie pazit de o armata eterna. O relatare a istoricului chinez Sima Qian dezvaluie ca impresionanta constructie a fost finalizata in 11 ani, de peste 700.000 de supusi, prizonieri de razboi si sclavi. Istoricii cred ca mormintul, neexplorat inca in totalitate, este un palat subteran complet izolat, inconjurat de un model la scara redusa al imperiului chinez, cu munti, vai si lacuri de mercur. Linga imparat se odihnesc trupurile citorva concubine, sacrificate pentru a-i oferi placeri in viata de dupa moarte. Secretul mormintului, al comorilor si armelor sale a fost pastrat prin sacrificarea unui numar enorm de vieti nevinovate. Multi lucratori n-au iesit niciodata vii, fiind prinsi in capcana mai multor usi secrete din interior.

Soldati ordonati

Intregul complex se intinde pe o suprafata de peste 10 kilometri patrati, fiind un adevarat oras subteran, cu palat, ziduri de aparare si chiar un cimitir. Mausoleul in care se afla trupul imparatului este o piramida din pamint, cu inaltimea de 76 de metri, inconjurata de doua ziduri. La circa un kilometru distanta de cele doua ziduri se afla cele patru cavitati unde stau de straja cei peste 8.000 de razboinici de teracota. Armata este dispusa de-a lungul a 11 culoare paralele, avind aproximativ 200 metri lungime si trei metri latime, iar razboinicii sint plasati intr-o ordine de lupta foarte exacta. Fiecare razboinic din lut cintareste peste jumatate de tona. Initial pictati cu nuante de galben, rosu si verde, razboinicii au mai pastrat pina in prezent doar citeva urme vagi de pigmenti. Soldatii sint inalti de circa 1,80 m, unii dintre ei poarta arcuri adevarate, iar generalii au sabii stralucitoare. Sabii despre care se spune ca, la rindul lor, ascund mesaje incarcate de un mister inca de nepatruns.

O armata ciudata

Razboinicii au fost realizati din teracota, pentru ca permitea modelarea lor in marime naturala. Intii era facut corpul, apoi capul si la sfirsit bratele. Corpului, gol pe dinauntru, ii erau atasate miinile si picioarele. Atit timp cit lutul era inca moale, erau sculptate detalii precum fata si hainele. Alte piese precum barba, urechile sau armura erau modelate separat si adaugate mai tirziu. Intreaga statuie, odata terminata, era arsa si apoi colorata cu vopsele vegetale. In intreaga armata nu exista doi razboinici la fel. Teoriile cu privire la aceste deosebiri sint impartite in doua categorii. Primii insista ca figurile din lut se bazeaza chiar pe soldatii din armata lui Qin Shi Huang, in timp ce o alta categorie considera ca razboinicii sint rodul imaginatiei celor ce i-au creat.

Primul imparat

Qin Shi Huang (259-210 i.Hr.) este considerat primul imparat al Chinei pentru ca a reusit, printr-o politica de cuceriri, sa uneasca majoritatea provinciilor ce exista si azi. Oficialii chinezi au declarat ca mormintul marelui imparat nu va fi escavat desi i se cunoaste pozitia. Acest lucru se va petrece numai cind tehnicile de conservare vor progresa semnificativ. Comunitatea stiintifica internationala se intreaba de mult ce spera sa gaseasca chinezii inauntru. Informatii pretioase ne-au ramas de la un istoric ce a trait la aproape 100 de ani dupa moartea lui Qin Shi Huang. „Replicile unor palate, ustensile rare si obiecte minunate au fost aduse pentru a umple mormintul. Mari cantitati de mercur au fost folosite pentru a reproduce Fluviul Galben si Yangtze. Au fost construite in asa fel incit par sa curga”, scria Sima Qian. O expertiza geofizica efectuata in 1980 a indicat intr-adevar urme de mercur sub locul unde se afla mormintul.




Imparatul QIN Shi Huangdi – ca şi faraonul Tutankhamon, Pacal al mayaşilor şi Viracocha din Peru – era un păstrător al ştiinţei solare sacre a anticilor, o ştiinţă care însemna o înţelegere complicată a efectelor Soarelui asupra lucrurilor pâmănteşti, ratei fertilităţii şi personalităţii. Păstrătorii acestei ştiinţe au învăţat că sufletul era nemuritor şi destinat să se transforme în energie stelară, sau să se întoarcă pe pământ, în funcţie de progresul spiritual individual din viaţa fiecăruia. Folosindu-şi modul său de înţelegere unic a cum şi de ce civilizaţiile antice şi-au codificat această ştiinţă extraordinară, Cotterell decodifică mesajul de rămas-bun al împăratului, închis în soldaţii de teracotă – un mesaj care dezvăluie adevăratul scop al vieţii şi natura nepieritoare a sufletului.

Scriu rar.

Scriu rar. Scriu foarte rar in ultma vreme, mai mult pentru a va tine la curent privind lucrurile in care imi investesc timpul (da, shameless self promo). Este posibil ca acest lucru sa se schimbe si sa revin la o frecventa mai mare a articolelor.

Arborele care dăruieşte (The Giving Tree)

Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate
formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să
guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.
Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea
ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare,
iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat.
Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar
el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele.
Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea
cuprins de un val incredibil de fericire.
Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile
sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei.
Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale;
cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori
de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit.
Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să
îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce
în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”.
Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist.
Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în
lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale
lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”
Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.
Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”.
Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”.
„Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi.
Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi
cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în
afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să
ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu
avem nevoie de bani”.
Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de
bani”.
Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.
Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba
sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit.
Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a
produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.
Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani.
A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.
Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul.
Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru.
Întreaga sa fiinţă era în agonie.
După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.
Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.
Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”
Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.
Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în
care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.
Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul,
dar el era foarte fericit.
Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au
trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri
şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu
un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.
Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a
întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.
Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani.
Pentru asta, am nevoie de o barcă”.
Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să
mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai
repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”.
Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat.
Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit.
Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu
se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă.
O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre
el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu
înţelege decât acest limbaj.


de Shel Silverstein (1964)

This Is My Song

This Is My Song - Petula Clark (1967)
http://www.youtube.com

Artist: Petula Clark
Album: Ultimate Petula Clark

Un cantec scris de Charlie Chaplin in 1966 si care apare in ultimul sau film "A Countess from Hong Kong". In 1967 el devine hit-ul #1 in UK al Petulei. Un cantec superb, superb la ale carui versuri meditez de fiecare data cand il ascult sau fredonez, este unul din preferatele mele. Absolut superb!


(Lyrics)

Why is my heart so light?
Why are the stars so bright?
Why is the sky so blue
Since the hour I met you?

Flowers are smiling bright,
Smiling for our delight,
Smiling so tenderly
For all the world, you and me

(Bridge)
I know why the world is smiling,
Smiling so tenderly
It hears the same old story
Through all eternity

Love, this is my song
Here is a song, a serenade to you
The world cannot be wrong
If in this world, there is you

(Chorus x2) - INSTRUMENTAL INTERLUDE

I care not what the world may say
Without your love, there is no day
So, love, this is my song
Here is a song, a serenade to you

I care not what the world may say
Without your love, there is no day
So, love, this is my song
Here is a song, a serenade to you

Cele 111 ale mele

111 dorinte si lucruri ce astept sa mi se intaple:
1. Sa am o fetita.
2. Sa am copii sanatosi si inteligenti.
3. Sa scriu cel putin 1 articol pe saptamana pentru blog-ul meu.
4. Sa imi cumpar un BMW X6.
5. Sa facem circuitul Europei toti 4 cu masina.
6. Sa imi construiesc o casa frumoasa, cu gradina ZEN, pomi si hamac pe terasa.
7. Sa citesc copiilor in fiecare seara o poveste cu talc.
8. Sa scriu o carte.
9. Sa imi iau un aparat de fotografiat Canon EOS 7D.
10. Sa vad India, Nepal, Tibet Ladack (sa stau 3 luni).
11. Sa imi iau permis de scuba diving.
12. Sa fac scufundari la Marele Recif de Corali.
13. Sa merg in Mauritius 2 saptamani in vacanta.
14. Sa fac o calatorie pe Amazon.
15. Sa imi creez o stare de eustres.
16. Sa renovez/reamenajez casa care o am.
17. Sa ajung la 100 perechi de pantofi.
18. Sa citesc o carte pe saptamana (se poateeeee).
19. Sa am 30 minute pe zi pentru meditatie sau transa. Pentru mine!
20. Sa schimb viata unui om pe an.
21. Sa zambesc in fiecare zi.
22. Sa plang de bucurie o data la o luna.
23. Sa fiu autentic si asertiv in orice situatie.
24. Sa vad partea/intentia pozitiva din oameni, fapte, intamplari, situatii.
25. Sa inot o data pe saptamana.
26. Sa alerg 1-2 zile pe saptamana.
27. Sa ating 45 la brat.
28. Sa ating 6-pack.
29. Sa castig la Loto.
30. Sa invat sa merg cu rolele.
31. Sa gatesc sushi.
32. Sa am ultimul model de laptop Boxx.
33. Sa deschid un Concept Store pentru designeri care creaza unicate la preturi accesibile.
34. Sa imi fac zilnic exercitiile de Chi-Gong si Yoga.
35. Sa fac zilnic exercitii de stretching.
36. Sa ma perfectionez in tehnicile de shibari si kinbaku.
37. Sa invat japoneza si franceza bine.
38. Sa nu arunc pe jos.
39. Sa reciclez si sa refolosesc.
40. Sa imi testez si depasesc constant limitele.
41. Sa joc GO si Mah-Jong.
42. Sa invat sa cant la didgeridoo.
43. Sa invat sa cant la chitara.
44. Sa merge descult in casa si afara.
45. Sa vizitez salina Praid.
46. Sa privesc oamenii in ochi tot timpul.
47. Sa fiu eu schimbarea ce o doresc in lume.
48. Sa redescopar sutele de miscari diferite pe care le uitam o data cu trecerea anilor (dansul “aiurea” poate fi o modalitate de a redescoperi asta sau 5 Rhythm Dance sau Meditatia Dinamica)
49. Sa imi cumpar roata olarului si sa modelez in lut.
50. Sa ofer consiliere on-line.
51. Sa fac cat mai cunoscut blogul meu pentru servicii de consiliere.
52. Sa ma perfectionez in Kendo si Iaido.
53. Sa imi cumpar o Katana Musashi 9260.
54. Sa imi intregesc colectia de sabii cu cate o katana in fiecare an.
55. Sa fac un curs de pilotaj cu Titi Aur.
56. Sa merg la concertul de anul nou de la Viena.
57. Sa merg la opera la Scala.
58. Sa imi cumpar un 4-faces Buddha mare.
59. Sa vad cat mai multe insule (Cayman, Tobago, Maui, Moloka'i, Barbados, Hawaii)
60. Sa invat sa dansez macar basic standard si latino.
61. Sa imi construiesc un acvariu de 2.000L.
62. Sa dau mana cu Takashi Amano si Oliver Knott.
63. Sa am un black Arowana.
64. Sa merg la concert la Rammstein.
65. Sa imi cumpar colectia de la Vibram FiveFingers.
66. Sa ma dau in cele mai mari 3 carusele din lume.
67. Sa joc 24 de ore intr-un casino din Las Vegas.
68. Sa nu-mi pierd increderea in oameni.
69. Sa dorm o data pe an sub cerul liber.
70. Sa plantez 7 copaci.
71. Sa respir si sa beau o apa cat mai pura.
72. Sa organizez o actiune de caritate
73. Sa am top 100 filme pe BluRay.
74. Sa imi cumpar un gong tibetan.
75. Sa am o sera/living in care sa imi beau ceaiul cu muguri de pin alb si migdale dimineata.
76. Sa mananc in fiecare zi un mar.
77. Sa imi iau un caine (Husky siberian, Labrador Retriever sau un Saint Bernard).
78. Sa prepar mancarea cat mai natural si mai…des.
79. Sa zbor cu balonul.
80. Sa nu ma mai enervez fara motive serioase. Si nici atunci. (asta e mai greu dar se poate).
81. Sa stau drept tot timpul (o mica pb cu spatele si statul drept).
82. Sa perfectionez starea de apreciere.
83. Sa dau in fiecare zi ceva catre o persoana care are nevoie.
84. Sa incerc, testez, creez (dezvoltarea creativitatii).
85. Sa merg la Disney-Land (nu stiu care dintre ele).
86. Sa imi creez zilnic realitatea.
87. Sa-i spun in fiecare zi, cel putin o data, “Te Iubesc”
88. Sa cresc bibilici japoneze.
89. Sa dau ceea ce nu mai folosesc.
90. Sa imi fac timp sa pictez un tablou macar la 3 luni.
91. Sa mentin, zilnic, viu si activ copilul care sunt.
92. Sa fac un curs de ikebana.
93. Sa (re)citesc Biblia si Coranul.
94. Sa citesc Ramayana si Mahabharata ascultand muzica Raga.
95. Sa fumez tigari cubaneze cu un bun prieten la un coniac.
96. Sa joc sah cu Alin.
97. Sa cred in sursa interioara de inspiratie.
98. Sa vad Polul Nord.
100. Sa stau pe Ecuator intr-un picior.
101. Sa traversez periculosul pod suspendat de pe lacul Hussaini-Borit din Pakistan.
102. Sa re-vizitez tarile magreb arab.
103. Sa prepar bere de ghimbir, dafin si pelin in casa.
104. Sa parcurg intregul Zid Chinezesc pe jos / descult.
105. Sa nu ma mai enervez cand e vorba de curatenie/ordine.
106. Sa imi vizitez mai des parintii.
107. Sa pun in aplicare ideile si planurile de afaceri, si nu numai, pe care le am.
108. Sa ating cifra de afaceri de 100.000 euro.
109. Sa alerg dupa fluturi.
110. Sa fac toate cele 109 de mai sus.
111. Sa imi fac alta lista dupa ce ajung la 110.

Probabil o sa mai adaug la aceasta lista.

16 februarie 2010

Azi implinesc 40 de ani. Sper sa mai adaug la ei inca 40.
Cel mai important lucru pentru mine este sa-mi gasesc fericirea, energia si echilibrul impreuna cu familia mea.

La multi ani!

PS. Poza  este un pic mai veche...

despre Synspilum

Cunoscut sub numele "Cichlid Quetzal" - ciclida Qutzal, "Redhead Cichlid" sau "Firehead Cichlid" - ciclida Cap de Foc, acesta este in general un peste pasnic dar poate deveni agresiv daca este tinunt in acvariu cu alti pesti din specia proprie.

Numele "Quetzal", provine de la "Nahuatl Quetzalli" - marea coada cu pana briliant sau "coada de Quetzal", o pasare viu colorata din familia Trogonidae intalnita in regiunile tropicale ale Americii.

Synspila apartine familiei Cichlosoma Synspilum, una din cele mai mari si mai frumoase ciclide din cele 200 de specii de ciclide ce au ca areal de raspandire America Centrala, intalnit in apele usor curgatoare pline de noroi din Mexic, Guatemala si Belize.

In acvariile de mari dimensiuni atinge la maturitate 35-40 cm iar in salbaticie poate ajunge la peste 50-60 cm, culorile sale stralucitoare încep sa apara pe o perioada de 3-4 ani cand pestele a atins deja 20 cm, cum ar fi pe frunte rosu şi verde, tonuri de auriu, rosu, portocaliu si albastru pe corp.

Acvariul trebuie sa fie de dimensiuni mari 250-500L, apa curata cu un PH de 6.5 - 8 deci usor alcalina, schimb saptamanal de 20%, temperatura intre 22 si 29 C dar este mai activ la o temperatura de 24-25 C.

Ca substrat se poate folosi pietris fin sau nisip de preferat inchis la culoare si neaparat radacini mari si pietre cu care putem construi o grota pe care pestele o va iubi cu siguranta, lumina neaparat difuza.

Plantele doar cele cu radacini puternice si rezistente pentru ca Synspilum-ul iubeste sa scormoneasca si sa "guste" din ele si va aranja acvariul dupa bunul sau plac.

Peste este omnivor dar o dieta predominant vegetala (salata verde, mazare, morcov bine oparit) ii sporeste coloritul si stralucirea.

http://www.youtube.com/watch?v=lgRIrD77tIc&feature=email

Colinde de Craciun (adunate)

MOS CRÃCIUN
de Nichifor Crainic

Mos cu barba de zapada,
Fara daruri, mos sarman,
Tineretea ta gramada
N'o s'o vada
Nici ãst an.

Torc paianjenii sub grinda,

Tara-i fara de baieti,

Nu-ti mai vin cu ceata'n tinda

O colinda

Sa-i inveti.


De cu seara'naripatii

Ingeri nu mai canta prin

Singuraticele spatii

Si-asteptatii

Nu mai vin.


Plange biata gospodina,

Bratele in gol se'ntind,

Nu e ceara de-o lumina,

Nici faina

De-un colind. 


Tu, cel vesel de-altadata

Strangi pustiul astui an

La colinda'ndatinata

Fara ceata,

Mos sarman.


Garbov pribegesti prin sate,

Te strecori pe la oras,

Gemi pe ziduri de cetate

Daramate

De vrajmas.


Cu tropare si podobii

Faci popas intr'un catun,

Sgribulit la gura sobii

Plangi ca robii,

Mos Craciun.


Plangi incet! Sta la uluca

Paznicul sub coif de fier

Si e'n stare, Mos-Naluca

Sa te duca

Prizonier!


COLINDE, COLINDE
de Mihai Eminescu

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Caci ghiata se'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Si tremura brazii
Miscand ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele...
De dragul Mariei
Si-al Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.

AM PLECAT SÃ COLINDÃM (colind din Muntenia)

Am plecat sa colindam,

Domn, Domn sa'naltam,

Cand boierii nu's acasa,

Domn, Domn sa'naltam. 

C'au plecat la vanatoare,

Domn, Domn sa'naltam,

Sa vaneze caprioare,

Domn, Domn sa'naltam. 

Caprioare n'au vanat,

Domn, Domn sa'naltam,

Ci-au vanat un iepuras,

Domn, Domn sa'naltam. 

Sa faca din pielea lui,

Domn, Domn sa'naltam,

Vesmant frumos Domnului,

Domn, Domn sa'naltam.

O, BRAD FRUMOS

O, brad frumos; o, brad frumos,
Cu cetina tot verde,
Tu esti copacul credincios,
Ce frunza nu si-o pierde.
O, brad frumos; o, brad frumos,
Cu cetina tot verde.
O, brad frumos; o, brad frumos,

Ma'ndemni sa fiu ca tine:

Statornic, drept si credincios

Si facator de bine.

O, brad frumos; o, brad frumos,

Ma'ndemni sa fiu ca tine. 


COLIND CERESC
de Radu Gyr


Cerul si-a deschis soborul

- Lerui, Doamne, Ler -

au pornit cu plugusorul

îngerii prin cer.


Merg cu pluguri de oglinda

si de giuvaier,

toti luceferii colinda

- Lerui, Doamne, Ler -


Vantul sufla cu lumina

- Lerui, Doamne, Ler -

în buhai de luna plina

leganat in ger.


Patru heruvimi cu gluga

alba de oier

sub feresti colinde'ndruga,

- Lerui, Doamne, Ler -


N-au venit cu grau la poarta,

ci au rupt din ger

stele mari ca sa le'mparta,

- Lerui, Doamne, Ler -


Si-n Florar de roade grele,

- Lerui, Doamne, Ler -

va fi campul cer de stele

tolanit sub cer…


Numai tu astepti in tinda,

- Lerui, Doamne, Ler -

suflete ce n'ai colinda

si nu stii Prier.


Nici un cantec alb nu vine

fâlfâind mister,

cu o stea si pentru tine,

- Lerui, Doamne, Ler -


COLINDÃTORII
de George Cosbuc

Cad fulgii mari incet zburand,

Si-n casa arde focul,

Iar noi pe langa mama stand

De mult uitaram jocul.

De mult si patul ne-astepta,

Dar cine sa ne culce?

Rugata, mama repeta

Cu glasul rar si dulce

Cum sta pe paie'n frig Hristos

In ieslea cea saraca,

Si boul cum sufla milos

Caldura ca sa-I faca,

Dragut un miel cum I-au adus

Pastorii de la stana

Si ingeri albi cantau pe sus

Cu flori de mar in mana.

Si-auzi! Rasar cantari acum,

Franturi dintr'o colinda,

Si vin mereu, s'opresc in drum,

S-aud acum in tinda –

Noi stam cu ochii pironiti

Si fara de suflare;

Sunt ingerii din cer veniti

Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei canta inaltator si rar

Cantari de biruinta,

Apoi se'ntorc si plang amar

De-a Iudei necredinta,

De spini, de-ostasi, si c'a murit…

Dar s-a deschis mormantul

Si El acum e'n cer suit

Si judeca pamantul.

Si pana nu taceau la prag,

Noi nu vorbeam nici unul –

Sarac ne-a fost, dar cald si drag

In casa-ne Craciunul.

Si cand tarziu ne biruia

Pe vatra calda somnul,

Prin vis vedeam tot flori de mar

Si'n fase mic pe Domnul.


ELEGIE DE CRÃCIUN
de Radu Gyr

Un cantec aureste si-o stea la geam se-aprinde

si-o ciocanire alba în visul dinspre strada.

Ce pas se mai opreste in gheata si zapada,

la casa zavorîtã de astazi sa colinde?

Pe lenesa beteala de trista promoroaca

aud colindatorii cu steaua de clestar

si inteleg ca-i steaua anilor limpezi, dar

o las pe sub fereastra sa lunece, sa treaca.

Si magica lui usa trecutu'ncet si-atinge

si vad un pom de aur cand se deschide usa…

Dar daca mana, grabnic, luminile le stinge

si smulge mandarina si toba si papusa?

Cine-a gonit din bradul cu inimi mici de stele

si n'a mai vrut din aur sa cheme inapoi

ingerii tristi de zahar si saniile moi

zambind cu Mos-Craciunii de turta dulce'n ele?…

S-au stins in brad luceferi si portocale'n mine.

Zac jucarii de vise pe fund uitat de lada.

In scrinuri vechi dorm ingeri si inimi de zapada

si zilele de aur ca niste mandarine.

Si doar colinda curge… De ce atata zvon,

cand mana ostenita nu-i face semn sa vina?

E mai adanc, cand ninge pe cantec si lumina,

peste colinda vietii si steaua de carton.


CRÃCIUNUL COPIILOR
de Octavian Goga



Dragi copii din tara asta,

Va mirati voi cum se poate,

Mos Craciun, din cer de-acolo,

Sa le stie toate, toate.



Uite cum: Va spune Badea...

Iarna'n noapte, pe zapada,

El trimite câte-un înger

La fereastra ca sa vada...



Ingerii se uita'n casa

Vad si spun, iar mosul are

Colo'n cer, la el in tinda,

Pe genunchi o carte mare.



Cu condei de-argint el scrie

Ce copil si ce purtare...

Si de-acolo stie Mosul,

Cã-i siret el, lucru mare.




CRÃCIUN 1951 
(Viorelei) 
de N. S. Govora



A pornit ca si-alte dati,
Prin troiene de nameti,

Ieri asa cam pe la toaca,

Cu mustati de promoroaca,

A pornit hoinar la drum,

Si-i deja pe-aproape-acum,

A pornit copiii spun, 

De departe, Mos Craciun.


Mos Craciun cu barba alba,

Vino'n noaptea asta dalba, 

Treci cortina cea de fier

Si vino cu Lerui-Ler.

Vino si la casa noastra 

Si ne bate la fereastra, 

Vin batrane'n fapt de sara, 

Si la cei fara de Tara.
Mosule cu zambet drag,

Vino si la mine'n prag.

Si te rog sa nu-mi aduci,

Nici stafide si nici nuci.

Roscove si jucarii, 

Sa le tii pentru copii. 

Mie Mos Craciun iti cer, 

Sa-mi aduci un colt de cer,

Din indepartata Tara, 

Ferecata'n grele fiara.

Mos Craciun te rog mai adã, 

Doar un bulgar de zapada.

Bulgaras de alba nea,

Sa-l lipesc pe fata mea, 

Obrajii sa-l incalzeasca, 

Lacrimile sa-l topeasca.

Mos Craciun, Mos Craciun, 

Asi mai vrea ceva sa-ti spun. 

Inainte de-a veni, 

Treci la mandra intr'o zi.

Si din parul ei balai, 

O suvita tu sa-i tai. 

Si sa mi-o aduci apoi, 

Cand ai sa ajungi la noi.

Mos Craciun si de-ai putea, 

Inca asi mai vrea ceva.
Si te rog, te rog in soapte, 

Cel putin pentru o noapte, 

Pentru noaptea de Craciun, 

Mosule cu zambet bun,

Ca'n povesti, pe-un nor de parã, 

Adã-ne, intreaga Tarã.


DOINITA SCRIE LUI MOS CRÃCIUN 

de Vasile Posteuca 



O, Mos Craciun, batrane bun,

Am vrut sa te'ntalnesc si eu.

Si-am vrut. O Mos Craciun,

Am vrut sa-ti spun, 

Tot chinul meu si tot amarul greu; 

Ca numai tu asculti copiii, Mos Craciun, 

Da, numai tu esti bun, 
Si Dumnezeu...

Am, Mos Craciun, o calda rugaminte. 

Anume, de te duci prin tari, departe, 

Sa-i iesi si lui taticul inainte, 

Si roaga-l sa ne scrie grabnic, carte, 

Ca noi numai de lacrimi avem parte...

Mamica n'a mai ras de ani de zile, 

Sau rasfoim scrisori cu invechite file, 

Venite de la dansul din razboi, 

Si oridecateori e vorba de taticul, 

De cand se mai batea cu bolsevicul,

Se las'o toamna neagra peste noi...

Mamica tace vesnic si ofteaza, 

Si-aprinde seara lumanarea'n sfesnic,

De noi topim cu Precista'ntr'o raza, 

Cu plansul ei si Pruncul ei cel vesnic...

Sa-i spui asa, tatichii, Mos Craciune, 

Ca suntem mari si-umblam acum la scoala,

Dar basme nu mai are cin'ne spune... 

Bunica -spune mama, cand ne spala- 

S'a dus intr'o Dumineca la liturghie 

Si s'a'ntalnit cu Dumnezeu, 

Si-au tot vorbit mereu si s'au tot dus...

Si ea acuma nu mai stie inapoi sa vie,

Nici plansetele noastre pan'la ea n'ajung, 

Ca-i drumul lung, 

Si-a pus-o Dumnezeu, 

Ingrijitoare peste lumanarile de seu 

Ce se aprind, in ceruri, sus, 

Cand susoteste frunza si se lasa seara...

De-o vreme Dorul nu mai canta cu vioara

Ca n'am avut cu ce plati chirie, 

Si-a scos mamica lucruri la vanzare;

Dar Dorul, Dorul, bietul, el nu stie, 

Si-si canta'n gand romantele lunare... 

El crede ca vioara-i la tocmit...

Da, Mos Craciun, traim cu totii ca'ntr'un schit, 

Si ochii mamei parca's flori de tintirim... 

De cand taticu-i dus si n'a venit... 

In tot ce facem, spunem si gandim, 

Noi numai de taticul povestim...

Asculta, Mos Craciun, mamica spune,

-Povestea ei de leagan, cu'n taciune,

Ce s'a'ntalnit odata cu'n carbune- 

Ca tata se mai bate... Si'ar sa vie,

Dar n'are cum pleca din batalie.

Ea biata spune, dar eu nu o mai cred, 

Si-i plang de mila uneori sub pled. 

Si-as vrea s'o mangai... Ah, de-as sti cum! 

De-aceea, Mos Craciune, dac'o fi si-o fi,

Si-l vei cata si nu-l vei mai gasi, 

Sub nici o zare si pe nici un drum,

Sa-mi spui in fata... nu ma mai minti, 

Ca mie de atat mi-i frica: 

De jalea ce-o va prinde pe mamica

-S'o prapadi si dansa ca bunica...- 

Si vom ramane mici si fara de mamica...

Sa-mi spui in fata ca eu n'am sa plang. 

Si mana palida la piept am sa i-o strang, 

Am s'o desmierd, obraz langa obraz, 

Si am sa-i spun tot intamplari cu haz, 

Ca sa uitam de toate... Si-or sa treaca,

Ani dupa ani prin casa-ne saraca, 

Pan' ce vom sti cu totii, intr'o zi, 

Ca el, taticul, nu va mai veni...

Si ne vom mangaia'n tacere, ca orfanii, 

Ce duc tristeti pe umeri si litanii...

Ti-am pus atatea lacrimi in scrisoare!

Intai spre rasarit si-apoi spre soare-apune, 

Acuma du-te, Mos Craciune,

Si cata-ni-l si ada-l pe taticul. 

Si dac'ar fi sa nu-l gasesti, 

Sa nu-mi mai scrii povesti, 

Trimite-mi indarat doar plicul...

Ca eu cunosc povestea care minte, 

Si rugaciunile si lacrima fierbine;

Si-acuma du-te, Mos Craciun, 

Drum bun, batrane drag, drum bun...
Doinita, fata mamei cea cuminte...


O, BRAD FRUMOS...
de Radu Gyr

O, brad frumos, ce sfânt pãreai

în altã sãrbãtoare. 

Mã vãd copil cu pãr bãlai

si ochii de cicoare.

Revãd un scump si drag cãmin 

si chipul mamei sfinte, 

imagini de Crãciun senin 

mi-apar si azi în minte.

Un brad cu daruri si lumini

în amintiri s'aratã.

In vis zâmbeste ca un crin 

copilul de-altãdatã.

Intregul cer era deschis 

deasupra fruntii mele.

Azi strâng doar pulbere de vis

si numai scrum din stele.

Copil bãlai, Crãciun si brad

s'au stins în alte zile. 

Azi numai lacrimile cad, 

pe'ngãlbenite file...

Azi nu mai vine Mos Crãciun 

cu barba-i jucause, 

ci doar tristetile mi-adun 

sã-mi plângã lângã use...

In bezna temnitei mã frâng 

sub grele lespezi mute, 

si'mpovãrat de doruri plâng 

pe amintiri pierdute.

Omãtul spulberat de vânt 

se cerne prin zãbrele

si-mi pare temnita mormânt

al tineretii mele... 



Radu Gyr (închisoarea Aiud)


ÎN TARA DE PESTE VEAC
de Nichifor Crainic



În tara lui Lerui-Ler

Nu e zbor, nici drum de fier

Numai lamurã de gând

Numai suflet tremurând
Si vâslas un înger.

În tara de peste veac

Nesfârsire fãrã leac

Vãmile vãzduhului

Sãbiile duhului

Pururea de straje.

Sus pe sparte frunti de zei

Sovãielnici pasii mei

Picuri de'ntrebãri momâi

Sã rãmânã sub cãlcâi

Si genuni de zare.

În tara lui Lerui-Ler

Nãzuiesc un colt de cer

De-oi gãsi, de noi gãsi,

Nimenea nu poate sti

Singur Lerui-Ler.


COLIND
de Vasile Posteucã

S'a desprins o stea din cer,
Numai lamurã de ger,
Sã vã'ngâne sub zãvor
Pârguit colind de dor.
Lerui Doamne Ler.

Lespezile reci topesc
Trei rubine ce-amintesc
Colt de rai cu ses si munti,
Tarã'ncinsã sub trei frunti,
Verde mãr domnesc.

Pe poticã de cãtun,
Sprijinit în bãt de-alun,
Prin zãhaturi de troian,
Ca în fiecare an,
Umblã Mos Crãciun.

Licurici, -opaitul chior
Pe prichici lângã cuptor,
Plânge mama si o sorã
Un crâmpei de aurorã,
Dorul mamei dor.

Tu, mândrete de fecior
Ca stejarul codrilor!
Beau strãinii dupã plac
Sânge cald de neam sãrac,
Dorul mamei dor.

Flori plãpânde de prier,
Îngeri de copii ne pier,
Ni-i necazul fãrã glas
Si ni-i traiul de pripas,
Lerui Doamne Ler.

Trei haiduci cu brat de fier,
Toti în tundre de oier,
Ard în gândul lor de foc
Un luceafãr de noroc,
Lerui Doamne Ler.

Gând viteaz se zbate'n ei.
Pieptu-i colturos de stei ;
Sub prãsea pumnalul strânge.
Sete aprigã de sânge
Si pornesc toti trei.

Cale verde sub destin,
Spre luceafãr cristalin,
Tarã nouã, tarã mare,
Numai cer si sãrbãtoare,
Dalbe flori de crin.

Crud si pizmãtor Irod,
Suflet numai smârc si glod,
Le reteazã drumul drept.
Gâlgâit de sânge'n piept,
Urlet de zãvod !

Printre gratii de ruginã,
O cãrare de luminã
Peste beci de mucegai
Înspre-o tarã verde'n strai,
Floare de sulcinã.

În priviri, un curcubeu
De pãmânt si jertfe greu,
Cãpitan trimis spre glorii
Din strãfunduri de istorii
Si de Dumnezeu.

Duc arhangheli cãtre cer
Imnul ostilor de fier,
Mars de sânge si victorii
Înspre culmi de'nalte glorii.
Lerui Doamne Ler.

Revista "ICONAR", Anul I, Nr. 4, Decembrie 1935


PLUGUSOR

Aho, aho copii si frati

Aho, aho copii si frati,

Stati putin si nu manati,

Langa boi v'alaturati.

Si cuvantul mi-ascultati.

Ia mai manati, mai, hai, hai...

S'a sculat mai an,

Badica Traian

Si-a'ncalecat pe-un cal invatat,

Cu saua de aur,

Cu nume de Graur,

Cu frau de matase,

Impletit in sase,

Cat vita de groasa,

El in scari s'a ridicat,

Peste campuri s'a uitat,

Sa aleaga-un loc curat,

De arat si semanat.

Si-a pornit intr'o joi,

Cu un plug cu doispreceze boi.

Boi boureni,

In coada codalbeni,

In frunte tintatei,

Ia mai manati, mai, flacai, hai, hai...

La luna, la saptamana,

Isi umplu cu aur mana.

Si el vru sa vada,

De'i dete Dumnezeu roada.

Era'n spic cat vrabia,

Era'n bob cat trestia.

Ia mai manati, mai, hai, hai...

Traian iute s'a intors

Si din grajd alt cal a scos,

Un alt cal mai nazdravan,

Cum ii place lui Traian,

Negru ca corbul,

Iute ca focul,

De nu'l prinde locul.

Cu potcoave de argint,

Ce da sporul la fugit.

Traian iute-a'ncalecat,

La Tinchin a apucat

Si otel a cumparat,

Ca sa faca seceri mari,

Pentru seceratori tari.

Si-altele mai mititele,

Pentru fete ochesele

Si neveste tinerele.

De urat, am mai ura,

Dar ma tem ca va'nsera,

Pe aici, pe la dumneavoastra,

Departe de casa noastra.

Si ne-asteapte si-alte case,

Cu bucate mai gustoase,

Cu paine calda pufoasa,

Cu vinul de vita-aleasa,

Cu Cotnar de Dragasani,

La anul si la multi ani!