Reintra in forma

Vorbind la modul figurat, inseamna ca trebuie sa faci schimbari in ceea ce priveste modul cum iti traiesti viata si cum faci fata obstacolelor. Schimbarea mea a atras dupa sine o scadere in greutate de 7 kilograme, recapatindu-mi astfel forma pe care o aveam atunci cind concuram la profesionisti. De exemplu, acum, la 46 de ani, am terminat cursa Leadville 100, in Colorado, pe un traseu montan de 100 de kilometri, care incepe la o altitudine de 3.000 de metri si se termina la 4.000.
Poate ca vechile tale antrenamente nu mai functioneaza de mult, si acum le faci doar in virtutea inertiei. Sau poate ca nu te mai antrenezi de 6 luni. Nu are importanta cit de iesit din forma esti, pina la urma tot de o schimbare radicala ai nevoie. Iata cum sa ajungi la rezultate, urmind doar doi pasi simpli.

Pasul 1: Modifica-ti atitudinea

In 1998, dupa ce isi revenea dintr-o faza avansata de cancer testicular si se plasa pe locul 4 la Turul Spaniei si tot pe locul 4 in doua curse din cadrul Campionatului Mondial de Ciclism, Lance Armstrong a inceput sa se gindeasca in mod serios la Turul Frantei. Totusi nu vorbea prea mult despre asta, asa ca am inceput eu sa il bat la cap. Privind inapoi dupa sapte victorii in Turul Frantei, e aproape amuzant sa constat ca cel mai mare obstacol pe care l-a avut de trecut a fost cel din mintea sa. O batalie teribila.
I-am spus lui Lance ca tot ce trebuie sa faca este sa-si anunte obiectivul, decis si cu voce tare. El s-a codit timp

de citeva ore si apoi mi-a spus "Vreau sa cistig un Grand Tour". (Exista trei astfel de curse: Turul Frantei, al Italiei si al Spaniei, insa cel al Frantei e "regele".) Apoi a inceput sa zica "Vreau sa port tricoul galben in Turul Frantei", referindu-se la insemnul pe care il poarta la un moment dat liderul cursei de 3 saptamini. "Vreau sa incerc sa cistig Turul Frantei" - se apropia, dar nu era inca acolo…
Pina la urma am auzit din gura lui "Vreau sa cistig Turul Frantei!" si a devenit cu adevarat autentic atunci cind a spus "Voi cistiga Turul Frantei!". Poti sa iti dai seama daca obiectivul tau este autentic atunci cind iti este greu sa il spui cu voce tare altcuiva. Daca te-ai decis sa iti recapeti forma, spune asta familiei si prietenilor. incepe sa tii un jurnal de antrenament. Alege-ti un confident. in momentul cind cei din jur iti stiu obiectivul, te obligi fata de ei.

Pasul 2: Modifica-ti programul de antrenament

Nu-ti mai pierde timpul cu programe de antrenament ineficiente. Pentru a face progrese reale e necesar sa te antrenezi intens. Asta nu inseamna ca trebuie sa iti rearanjezi toata viata astfel incit elementul central sa fie an-trenamentul. Important este sa iti concen-trezi atentia asupra anumitor elemente care fac exercitiile mai eficiente. Exercitiile de anduranta iti imbunatatesc sanatatea si pastreaza integritatea inimii, plaminilor si vaselor de singe

, iar studiile arata ca antrenamentele foarte intense au chiar mai multe beneficii.
Mersul pe jos este bun, insa mersul rapid, alergarea, pedalarea sau vislirea sint mult mai bune. Secretul nu este doar sa faci efort in ritm mai rapid, ci sa mentii acest ritm timp mai indelungat. Evalueaza-ti capacitatea de a alerga cu viteza mare, testindu-ti o data pe luna viteza cu care alergi 1 kilometru. Daca incerci sa iti im-bunatatesti acest parametru simplu la fiecare 4 saptamini, deja ti-ai creat un obiectiv si o cale sa cuantifici orice mic progres. Pentru inceput, masoara timpul in care parcurgi alergind 1 kilometru, sau o alta distanta

pe care poti sa o masori cu precizie.
Dupa ce te incalzesti timp de 10 minute la un ritm moderat, fa testul. Apoi tine-te de "Programul barbatului in forma" pentru a in-cepe sa iti antrenezi inima si plaminii si pentru a-ti remodela corpul. Deoarece programul este alcatuit astfel incit sa se potriveasca formei fizice in care te gasesti, nu te vei simti niciodata suprasolicitat si vei face permanent progrese. Nu ai cum sa nu reusesti.

Tirgul de fitness ?

despre Vin (degustarea)

Pentru a degusta un vin, nu e musai sa-ti incarci memoria cu termeni specializati. "Mmm" si "Bleah!" iti pot fi uneori la fel de utili.

Consistenta

"Corpul" vinului, asa cum il percepi cind il plimbi prin pahar si atunci cind il tii in gura. Consistenta vinului poate fi comparata cu cea a laptelui.

Fructozitate

Stim cu totii ca vinul este facut din struguri, dar miracolul fermentatiei ii aduce vinului savoarea abia perceptibila a altor fructe

: mar au para

in vinurile albe, zmeura sau cirese in cele rosii.

Sec, demi-sec, dulce

Cind e sec, e fara zahar. Demi-secul mai pastreaza urme de zahar. Iar vinul dulce e considerat, in general, un vin-desert sau potrivit pentru a insoti o prajitura ori brinzeturile consumate la sfirsitul mesei.

Aciditatea

Toate vinurile o au, doar ca la unele e mai pregnanta decit la celelalte. Aciditatea este cea care ii confera vinului

vioiciune si te face sa-ti lingi buzele... si aratatorul.

Invata de la cei buni

Mihai Leu (pilot) si Flavius Cimpeanu (co-pilot) participa impreuna la Campionatul National de Raliu. Cunostintele lor din domeniu sint incontestabile si ne-am gindit sa le exploatam in favoarea noastra, a soferilor amatori, zilnic in trafic

, si nu o data cu atitudini de profesionisti ai volanului.

Pozitia la volan:

Este important sa fii cit mai relaxat la volan, piciorul sting trebuie sa poata apasa pedala de ambreiaj pina la capat fara a fi intins complet - genunchiul sa fie un pic flexat in aceasta pozitie.
Atentie insa - trebuie sa ai libertate pentru a actiona frina lejer cu piciorul drept, fara sa te lovesti de volan sau sa fie nevoie sa treci de pe acceleratie pe frina dintr-o pozitie nefireasca, din lateral.

Miinile se asaza pe volan pe pozitiile acelor de ceasornic: 9 si 15 sau 10 si 10. Nu-ti lasa scaunul prea pe spate: la volan te urci sa conduci, nu sa dormi. Bratele trebuie sa fie usor arcuite, nu intinse la maximum, si daca ti-ai reglat bine scaunul, asezate corect pe volan, miinile vor fi cam la acelasi nivel cu umerii.

Niciodata miinile nu trebuie incrucisate. Trebuie sa se urmareasca una pe cealalta, iar schimbarile de pozitie se fac trecind miinile una peste alta si niciodata pe dedesubt. De asemenea, la abordarea virajelor nu se va apuca niciodata volanul din interior

- asta e obiceiul soferilor de troleu, prietene - ei au volane mari, asezate paralel cu podeaua...

Cum conduci:

Intotdeauna soferii mai experimentati au tendinta de a merge mai sportiv, cu abordari mai curajoase a virajelor. Desi pentru sofer este placut si antrenant, condusul sportiv este total neplacut pentru pasageri. Condusul "pe strada" trebuie sa cuprinda urmatoarele aspecte: sa ajungi cit mai repede

la destinatie, cu consum cit mai mic de combustibil, iar pasagerii sa nu se plinga ca "ai carat saci de cartofi".
Pentru a realiza acest lucru trebuie evitate frinarile si accelerarile bruste, frina de picior sa fie bine compensata de frina de motor, iar abordarea virajelor sa fie cit mai precisa, cautind viteza potrivita.

Pentru soferii "sportivi":

Condusul sportiv, la nivel de amator, nu este recomandat. Totusi, daca te apuca "vitejia" pe sosea, ai in vedere urmatoarele aspecte: nu frina in timpul virajelor, incearca sa stabilesti viteza de abordare si trasa eficienta

din primele momente; depasirile trebuie facute ajutindu-te cit mai mult de viteza pe care o ai, la aspiratie, cum se spune, fara a-i incurca pe cei din fata.
Daca nu ti-a dat nimeni flash-uri in timp ce depasesti inseamna ca esti cu adevarat bun; foloseste frina de motor impreuna cu frina de picior inaintea abordarii virajelor strinse; nu trage frina de mina pe acele de par

, desi tentatia e mare - spatele masinii va derapa si te poti trezi pe sens opus, asezat pe toata latimea drumului; bruscheaza cit mai putin volanul, atit la depasiri cit si la abordarea virajelor - soferii buni au nevoie de mai putine ajustari de directie.


Abordarea virajelor: in functie de tipul tractiunii, accelerarea in viraj difera. Astfel, daca masina are tractiune-fata (cea mai des intilnita varianta), accelerarea se face progresiv pe tot parcursul virajului.
Daca tractiunea este pe spate, atunci se va accelera, tot progresiv, din momentul in care virajul incepe sa se deschida si ii poti vedea finalul. Bruscarea acceleratiei poate duce oricind la derapaje surprinzatoare si de cele mai multe ori neplacute.

Daca tractiunea este integrala, se poate utiliza oricare din cele doua de mai sus, recomandata fiind accelerarea pe parcursul virajului chiar daca masina (pe suprafete alunecoase) are tendinta sa "plece" putin. Este mult mai bine sa gestionezi masina pe viraj din acceleratie decit din frina.
Coboririle virajate sint cele mai solicitante, atit pentru masina, cit si pentru sofer. Principala problema care apare este incalzirea puternica a frinelor, care poate duce chiar la pierderea completa a lor. Din aceasta cauza e bine sa se utilizeze concomitent frina de picior si frina de motor.
Spre exemplu, la apropierea de un ac de par, calcam usor frina si schimbam vitezele catre treapta 1, folosind-o chiar si pe aceasta daca sintem pe zapada, astfel incit la intrarea in viraj frina de picior sa fie eliberata complet.
Depaseste bine! Cele mai bune depasiri sint cele la aspiratie. Cum se face acest lucru? Dupa ce te-ai asigurat

ca nu vine

nimeni din fata, accelerezi si te apropii de cel pe care urmeaza sa il depasesti. Cam de la 10 m de el vei incepe sa simti aspiratia (golul de aer in care masina ta intimpina cea mai putina rezistenta aerodinamica) - atunci accelerezi si efectuezi depasirea.
Ai sa fii surprins ca nu a mai trebuit sa treci intr-o viteza inferioara, sa turezi motorul inutil si ca depasirea s-a realizat ultrarapid, fara nici un efort. in cazul in care o astfel de depasire nu este posibila, va trebui sa facem o combinatie intre modul descris mai sus si o reducere intr-o treapta inferioara pentru a capata un pic mai multa putere.
E recomandat ca, pe cit posibil, sa schimbam intr-o treapta superioara dupa terminarea depasirii sau cit mai aproape de incheierea ei.
Protejeaza-ti masina! in oras utilizarea frinei de motor este folositoare mai mult iarna, in rest frina de picior e cea recomandata. Frina de motor solicita mult transmisia masi-nii. De aceea in traficul urban, unde reducerile de viteza sint numeroase, nu e recomandata decit cind este absolut necesara. in plus

, pastreaza masina cit mai mult timp in sarcina, folosind ambreiajul cit mai putin.
Una dintre cele mai daunatoare actiuni asupra ambreiajului si a transmisiei e "liniuta" la semafor - atit de des intilnita la "pilotii" urbani din Rominia.

Cum stii ca frinele sint bune? Accelereaza rectiliniu si opreste brusc - traiectoria masinii in momentul frinarii sa fie perfect dreapta (daca la oprire e chiar si foarte putin deplasata de la directie, mergi la service). in plus, senzatia pe care o ai in masina sa fie ca si cum ceva te-ar trage inapoi. Daca nu ai aceasta senzatie inseamna ca amortizoarele nu sint in regula.
Verificarea directiei se face simplu: iei miinile de pe volan, in mers, si daca masina "trage" stinga/dreapta ai probleme

. Atentie insa ca aceste simptome pot aparea si daca ai o roata mai dezumflata sau frina blocata (ori prea strinsa) pe acea roata.

ABS si ESP - siguranta obligatorie

Este ideal pentru siguranta ta si a celor din jur sa ai masina dotata cu ambele sisteme, pentru ca se completeaza de minune.

ABS-ul (Anti Blocking System) nu permite blocarea rotilor la frinari violente, crescind eficienta frinei si diminuind distanta

de frinare. Acesta nu poate fi decuplat de la bord - asta in cazul in care te-ai fi gindit la niste derapaje controlate...

ESP (Electronic Stability Programme) are rolul de a mentine masina stabila, pe trasa ideala, chiar daca volanul este miscat brusc. Decuplarea acestui sistem nu este recomandata, nici macar soferilor experi­mentati, in trafic, iar pilotii nu fac niciodata astfel de gimbuslucuri.
Decuplarea ESP-ului poate face masina sa danseze cit de cit controlat, dar in acest caz ar fi bine sa nu fie nici o masina in jurul tau si sa te afli pe un teren cit mai drept si cu o suprafata de rulare cit mai lata.

Mihai Leu si Flavius Cimpeanu te sfatuiesc sa ai un stil de conducere cit mai preventiv. Lasa partenerii la trafic sa intre in banda sau de pe o strada laterala, cind semnalizeaza acest lucru, aratind ca esti un gentleman. Si ai grija la o categorie de participanti la trafic tot mai numeroasa, care se misca foarte repede

si aproape imprevizibil: motociclistii."

Cum poti fi un samurai urban

Codul Bushido - regulile de conduita ale samurailor - ar trebui sa reprezinte un punct de referinta pentru toti cei care se simt victime ale violentei si superficialitatii vietii de la oras.

In nici un caz primul gest in cazul unei agresiuni de orice gen nu este acela de a scoate sabia din teaca. Afla in cele ce urmeaza cum ar fi procedat vechii samurai daca ar fi trait in zilele noastre.
Istoria Bushido (calea razboinicului) se intinde pe o lungime
de treisprezece secole, cunoscind din momentul aparitiei perioade de inflorire si de recesiune, acoperita de glorie si cintata in marile poeme ale autorilor japonezi. Un samurai ideal era intruchiparea bunavointei, fiind inzestrat in acelasi timp cu putere si inversunare.
In secolul al VII-lea s-au stabilit legile nescrise ale codului moral al samuraiului (kyuba-no miti - calea arcului si a cavalerismului), care mai apoi s-a transformat in Codul Bushido. Ultimul consta din sapte principii esentiale:

1. Gi: decizia corecta, luata cu singe rece, atitudinea corecta, adevarul.
2. Yu: curaj pina la eroism.
3. Jin: iubire universala, generozitate fata de oameni, compasiune.
4. Rei: actiune corecta - o calitate esentiala, bunavointa.
5. Makoto: sinceritate totala, onestitate.
6. Meiyo: onoare si glorie.
7. Chugi: devotiune, loialitate.

Samuraiul urban

Te afli intr-o situatie extrem de neplacuta: ai fost jignit pe nedrept, in mod public. Nervii iti sint intinsi la maximum si nimeni in jur nu pare a intelege principiile morale dupa care iti guvernezi viata: onoare, adevar, loialitate, bunavointa.
O parte din tine iti spune sa te retragi, sa ii lasi pe ignoranti sa-si vada de viata lor, ca oricum nu-i poti tu educa intr-un minut. si totusi raul a fost facut, iar multimea asteapta o reactie din partea ta.
Dupa calm, intervine furia alimentata de murmurul din jur. Vrei sa intervii in forta, sa ataci, dar educatia te mai tine o secunda in loc. Ce ar fi facut un samurai in aceeasi situatie?

Este simplu sa judecam la rece o scena in care adrenalina este cea care face regulile. Principiile dupa care se ghidau vechii samurai nu concepeau sa le fie calcata in picioare onoarea. Ce insemna de fapt "incalcarea onoarei" pe vremea aceea? Orice jignire verbala, orice gest minor sau orice privire aruncata piezis? Ei bine, nu. trebuia cu mult mai mult ca un samurai sa scoata sabia (katana) din teaca.
Jignirea suprema consta in atacarea familiei, a imparatului sau tarii, nu doar verbal, ci in sens propriu. Pentru toate aceste motive, un samurai ar fi facut prapad. Ce ar fi facut in cazul unei agresiuni verbale? ar fi raspuns cu aceeasi moneda sau ar fi intors spatele si ar fi plecat, in functie de temperamentul individului.
Nu au fost deloc putine cazurile in care samuraii au preferat sa profereze amenintari ore in sir, fara sa scoata sabia din teaca, ci doar sa atinga deseori minerul acesteia. "sabia iese din teaca doar ca sa ucida", spune unul dintre principiile Codului Bushido.
Principiul raspunsului violent doar in cazul unei agresiuni fizice s-a transformat mai tirziu in "Legea talionului" din Europa Evului Mediu. "Ochi pentru ochi", spuneau si oamenii lui al Capone in perioada interbelica, dar nici acestia si nici predecesorii lor nu au recurs la violenta extrema in cazul unei simple altercatii verbale.

Legea strazii

Este adusa in discutie tot mai mult de cultura hip-hop, dar aceasta este guvernata de principii mai vechi decit respectivul curent muzical. Cultura strazii nu este cea promovata de cintaretii bogati, care pretind ca "vin

din cartier si tot acolo se intorc", dar de fapt locuiesc in zone rezidentiale pentru a se feri astfel de adevaratele efecte ale vietii de jos.
Legea strazii este aceeasi de sute de ani, principiile acesteia fiind aplicate si acum de aceeasi maniera ca si in trecut, de catre adevaratii reprezentanti ai vietii "de jos".
De exemplu, un adevarat om al strazii, oricit de disperat ar fi, nu ataca un barbat insotit de femeia sa, dupa cum nu agreseaza o femeie cu copil. Hotii nu fura de la sarmani, iar cutitarii nu te vor taia daca nu incerci sa-i lovesti tu mai intii. Pare

ciudat, dar in strada guverneaza aceleasi tipuri de legi ca si in viata samurailor.
Onoarea nu reprezinta o anumita categorie sociala, o anumita virsta sau numarul banilor din buzunar. adevaratii reprezentanti ai strazii isi respecta principiile, iar daca le intelegi stilul de viata

, poti avea o relatie echilibrata cu aceasta lume.
Foarte bine il numea colaboratorul nos­tru Paul Lampert in schita sa de luna trecuta pe personajul sau Picot drept "hot cinstit" pentru ca acesta nu a acceptat sa jefuiasca un betiv sarac. Iata, deci, ca si in cele mai sordide periferii vom gasi exemple de conduita morala.

Paranoia si alte sindroame moderne

Traim intr-o lume diferita de cea in care isi promovau principiile vechii samurai, dar oare nu putem aplica si acum cele 7 mari percepte ale Codului Bushido?

Este secolul hipervitezei, al numarului colosal de persoane pe metru patrat si al afectiu-nilor psihice. Ne plingem permanent de agresiuni minore de tot felul, dar nu ne gindim, de fapt, ca am scapat de multe dintre grijile predecesorilor nostri.
Cum ar fi nevoia de a-ti vedea

/auzi o ruda aflata la sute de kilometri departare sau dorinta imediata de a minca un fruct, fara a fi nevoie sa astepti ciclul natural de crestere a acestuia. adaptarea la situatiile nou aparute ne determina sa fim din ce in ce mai antisociali, mai retrasi si speriati de cei din jur.
Cum ar fi actionat un samurai daca cineva i-ar fi periclitat locul privilegiat din dreapta stapinului? L-ar fi provocat la lupta sau ar fi acceptat situatia? Daca cel venit in locul sau era vizibil mai bun, s-ar fi retras in planul al doilea, daca insa instalarea pe pozitie ar fi fost facuta intr-un mod abuziv, samuraiul nostru l-ar fi provocat la lupta. Ar fi fost, fara indoiala, o incalcare a codului onoarei.
Ce s-ar fi intimplat, insa, daca insusi stapinul ar fi ordonat inlocuirea samuraiului nostru cu un altul, fara sa justifice prea mult aceasta decizie? Ca si in zilele noastre, cel vechi s-ar fi retras la cerere deoarece glasul celui care l-a condus a capatat in timp valoare de lege, datorita ierarhiei. Respectarea pozitiei sociale era o regula de baza in acele timpuri, regula "pestelui mare care-l inghite pe cel mic" fiind perfect valabila.

Curajul de a spune adevarul

Pentru samurai a minti era echivalent cu a-ti pierde onoarea pe vecie. acestia preferau sa spuna adevarul chiar daca erau in pericolul de a-si pierde viata pentru asta. De altfel, ajungeau oricum la acest deznodamint, samuraii luind imediat decizia de a-si face sepukku (autoeviscerare) daca erau pusi in situatia de a minti.

In lumea moderna minciuna este atit de des intilnita, incit nici nu mai pare un defect. Unii o numesc "diplomatie", pentru a-si justifica astfel anumite actiuni construite pe minciuna. si totusi, chiar putem spune adevarul in orice situatie?

Ceea ce ne invata codul samurailor este ca trebuie sa spunem adevarul, iar ca efectul acestui act sa nu capete valente tragice trebuie sa ne abtinem de la actiuni care ulterior ne pot afecta decisiv viata prin dezvaluirea lor.

Eroismul

A interveni in situatii-limita pentru a-i ajuta pe cei din jur este obligatoriu din partea unui om care traieste dupa principiile de viata ale samurailor. Dar pentru asta trebuie sa stii cum sa actionezi si mai ales sa fii bine pregatit din punct de vedere fizic. A incerca fapte eroice cu orice pret

este uneori mai daunator chiar si decit lipsa interventiei.

Eroismul nu este cel din filme, unde efectele speciale fac regula, ci acel moment de stralucire cu care nu te intilnesti decit o data in viata. Nu este nimic eroic in a ajuta o femeie batrina sa treaca strada, sau in a deschide usa unei doamne/domnisoare pentru a o lasa sa intre prima in cladire. Aceste proceduri sint scrise intr-un alt cod urban: Codul manierelor elegante.
S-a dus vremea faptelor de arme, acum razboaiele fiind (slava Domnului!) duse mai mult electronic. Nu mai poti pleca pe front pentru a-i demonstra iubitei ca esti curajos, dar exista situatii destule in care poti impresiona. Doar sa nu o faci gratuit.
Pentru samurai familia era ridicata la cel mai inalt rang, ei neprecupetind nici un efort pentru a apara si cinsti aceasta valoare, ca atare a-si proteja consoarta devenea pentru ei o indatorire de onoare. Simplul fapt ca esti permanent linga iubita ta, ca un garant al integritatii ei, este onorabil.
Uneori va fi nevoie chiar sa intervii in forta ca sa o aperi, iar atunci se va fi infaptuit chiar si o fapta eroica. De preferat, insa, sa tii cont de cumpatarea samurailor in diverse situatii, inainte de "a scoate sabia".

Zi de zi te vei confrunta cu momente in care vei fi nevoit sa aplici principiile codului de conduita al samurailor. Inainte de a dori
sa-l incalci, aminteste-ti ca acestia tocmai prin aplicarea lui au devenit cei mai echili­brati luptatori din toate timpurile.

(Echilibru, onoare si forta - arta si viata samurailor este regasita in materialul din martie.)

Blogeaza-te!

We're always looking for the latest health, fitness, sex, weight loss, and nutrition news affecting your life. Stop by everyday. Catch up on some of the latest Men's Health bulletins below - Rob.

Trend

Ai ceva de spus, n-ai nimic de spus, blog! Oricine poate fi... a blogger. Mai ales daca esti un tip vanitos, care simte nevoia sa se faca auzit. E simplu:daca n-ai apucat iti faci propriul site

(nu te intrista, ar fi aratat oricum ca marea atractie a Tirgului Anual de Kitsch-uri), dar vrei musai sa te exprimi si pe www, atunci afiliaza-te la un site special dedicat blog-ului. A, inca n-ai priceput ce-i blog-ul? Pai, un jurnal virtual sau, mai pompos, o platfor-ma de opinie.
Daca activarea unui cont de mail ti se pare simpla, ata ca lucrurile stau la fel si cu blog-ul. Te duci frumos pe www.weblog.ro, ati tot ce trebuie sa stii despre blogging si iti faci rapid

un cont. Sau pe rss.mioritics.ro, www.jurnale.ro. Ori devii si tu un international, precum fotbalistii, si te duci

pe blogger.com, typepad.com, wordpress.com, vabletype.org, wordpress.com etc. Cu o comunitate in plina dezvoltare, "blogherii" din România vor putea sa-si faca in curind si-un partid. Vorba aceea...
"Once a blogger, always a blogger!"

In cautarea stilului suprem: Kendo

Kendo - calea sabiei

Reporterul Men's Health, aflat in cautarea formei de lupta supreme, s-a antrenat in stilul cu cel mai inalt grad de martialitate.

Istoria

Kendo nu este creatia unei singure persoane. Tocmai

din acest motiv este greu de stabilit o data a fondarii sale ca arta martiala. Cu toate acestea, dovezi ale artei minuirii sabiei exista inca din secolul al 8-lea e.n. in Japonia. Patru secole mai tarziu, in timpul perioadei Kamakura, samuraii au inceput sa dezvolte arte ale razboiului precum calaritul, tirul cu arcul si minuirea sabiei. in aceasta perioada kendo a evoluat sub influenta directa a Zen Budismului. De aici, samuraii au preluat lipsa grijii fata de propria persoana in timpul luptelor.
Diferenta dintre viata

si o moarte onorabila devenise iluzorie. Tot ei au fondat scoli de kendo care continua traditia pina in zilele noastre si formeaza baza stilului predat in dojo-uri. Incarcatura spirituala era prezenta inca de la inceputuri. Numele pe care scolile le-au preluat sint relevante. Itto-Ryu (scoala unei singure sabii) descrie conceptia de lupta a fondatorului sau: toate taierile isi au originea intr-una singura, esentiala. Muto (scoala fara sabie) creeaza subtilitati pronuntate. Cel care i-a fost parinte, Yamaoka Tesshu, credea ca "nu exista sabie in afara gandirii".
Esenta kendo-ului care transcende procesul gindirii a fost preluata intr-o forma modificata si de scoala Munen Muso-ryu (fara intentie, fara preconceptie).

Competitia

In sistemul competitional, cunoscut sub numele

shiai, sint punctate doar loviturile care dovedesc o perfecta coordonare intre spirit, arma si trup. Pentru ca un atac sa fie eficient

, shinai-ul trebuie sa loveasca zona specifica, contactul acestuia sa fie simultan cu cel al piciorului pe podea, iar practicantul sa se exprime vocal prin kiai. Mai mult decit atat, treimea superioara a shinai-ului este cea care loveste tinta si apoi deseneaza trasa ideala, iar sportivul trebuie sa dea dovada ca inainte de lovire, in timpul acesteia si dupa este intr-o stare de lupta pozitiva, numita zanshin, ce permite riposta in orice moment. Victoria poate fi adjudecata la puncte.

Echipamentul

Practicantii de kendo nu pot fi confundati. Sabiile, uniforma si armura ii disting fata de ceilalti practicanti de arte martiale. Sabiile pot fi de doua feluri: bokken sau shinai. Prima este confectionata din stejar sau un alt lemn tare si este intrebuintata in exercitiile prestabilite, numite kata. Cea de-a doua este compusa din patru stinghii de bambus si este folosita pentru toate celelalte parti ale antrenamentului, inclusiv in competitii. Uniforma este formata din hakama si keikogi.
Protectia este asigurata de o armura,numita bogu si care are patru elemente:

• casca (men)
• protectia pentru piept (do)
• protectia pentru solduri si coapse (tare)
• manusi (kote).

Cele mai bune secrete pentru activitatea fizica le gasesti citind toate articolele de specialitate postate pe blogul meu.

In cautarea stilului suprem: Budokai

Budokai - arsenal complet de lupta

Men's Health s-a oprit in cea de-a treia sala de arte martiale, dupa ce a pornit la inceputul anului in cautarea stilului suprem de lupta. in acest numar, reporterul nostru se antreneaza cot la cot cu practicantii unui stil cu reprezentanti de seama: Semmy Schilt, dublu campion K-1, si Ciprian Sora, vedeta Local Kombat.

Vara lui 1963. Un tinar in virsta de 30 de ani este atacat pe strazile din Haga de cinci agresori. Unul dintre acestia avea sa se zbata intre viata si moarte de la 10 dimineata pina la 3 dupa-amiaza. Ceilalti au fost si ei spitalizati cu rani mai mult sau mai putin grave. Tocmai ati facut cunostinta cu Jon Bluming, creatorul stilului Kyokushin Budokai. Cei cinci au scapat in cele din urma cu viata, iar autoritatile aveau sa declare ca tinarul se afla in legitima aparare. In doar citeva zile, sala unde preda Bluming primea 80 de noi membri!
Tot intr-o sala de Budokai a pasit si reporterul Men's Health aflat in cautarea stilului suprem de arte martiale. Sensei Gârbea, gazda sa, comanda unui asistent inceperea incalzirii. De la cei 7 copii ce nu depasesc 5 ani si pina la unul dintre detinatorii centurii negre, nimeni nu sufla o vorba. Sensei arata primele tehnici pe care elevii trebuie sa le execute: o serie lovitura de pumn, lovitura de brat, urmata de o proiectare.
Pentru prima data reporterul nostru simte pe propria

piele o mica "portie" din ce au trait cei cinci agresori ai lui Bluming. Proiectarea i-a scos aerul din plamini. Cei din jur nu par a avea nici o problema in a amortiza caderile pe parchetul dur al salii. Inca o incercare. Acelasi rezultat. Solul nu da semne ca ar vrea sa atenueze caderea celor 85 de kg. Lucrurile revin la normal dupa citeva momente. Exercitiul devine complex: directa de dreapta, croseu de stinga, proiectare si tehnica articulara pe brat la sol.
Sensei trece printre elevi si le corecteaza miscarile. Fiecare detaliu este insotit de un "Oss!" spus de discipoli din adâncul inimii. Dupa alte 5 exercitii se trece la sparring. Elevii se echipeaza cu manusi si castile specifice stilului. Sint permise toate loviturile, proiectarile si lupta la sol. Reporterul Men's Health este echipat si pregatit de lupta. Prima si ultima incercare. Rezista la citeva asalturi. Eschiveaza o lovitura de brat si blocheaza o tentativa de proiectare.
Reluarea luptei insa nu ii este deloc favorabila. Primeste o lovitura de picior care il trimite la sol. Este urmat de indata de partenerul de antrenament. Urmeaza lovitura de brat si o finalizare pe cot. Momente surprinse magistral de fotoreporterul nostru...

Fondatorul stilului

Despre Jon Bluming, creatorul Budokai-ului, s-ar putea scrie 10 carti

si probabil ca nici atunci nu s-ar putea spune totul despre el. S-a nascut in 1933, intr-o zona rau famata a Amsterdamului. In 1940 a asistat la ocuparea orasului sau natal de catre germani, pentru ca trei ani mai tirziu sa-si vada toti prietenii si vecinii deportati. Iarna

lui 1944 a adus o situatie grea pentru familia

sa, care era la limita supravietuirii, din cauza saraciei generate de razboi.

Micul Jon, impreuna cu sora sa, cersea din casa

in casa pentru a-i tine in viata

pe mama si bunicii lor. La scurt timp

, pustiul devenea un hot iscusit care deja putea sa-si poarte singur de grija. La 13 ani facea pentru prima data cunostinta cu luptele, intr-o sala de box de unde avea sa plece cu nasul rupt. Peste 3 ani se inrola in Fortele Marine.
Anul 1951 i-a adus primele rani prin impuscare, in razboiul din Coreea. Trimis in Japonia pentru recuperare, Bluming avea sa ia contact cu prima lui dragoste: judo-ul. La intoarcerea in Olanda, Jon a continuat antrenamentele, iar talentul sau pentru artele martiale i-a adus centura neagra dupa numai un an de pregatire. in 1956 cucerea titlul de campion european. Peste numai un an primea gradatia 3 Dan, la un stagiu de pregatire unde proiectase la sol 75 de adversari in doar 26 de minute, cu toate ca avea un deget de la piciorul drept

fracturat.
Olandezul a fost nevoit sa-i arunce pe adversari peste piciorul sting. Urmatoarea mare pasiune a facut-o pentru Kyokushin, stilul creat de celebrul Mas Oyama, sub indrumarea caruia Bluming a inceput sa se antreneze. In 1965, maestrul i-a acordat centura neagra 6 Dan. Japonezii au fost revoltati, pentru ca era primul practicant din afara tarii lor care primea o distinctie atit de inalta. Oyama le-a propus o competitie: oricine doreste sa lupte impotriva lui Bluming, intr-o confruntare fara reguli, va cistiga suma de 100.000 de dolari, in cazul unei victorii.
Mai mult, japonezul era dispus sa-i retraga elevului sau gradatia acordata si chiar sa renunte el insusi la practicarea Kyokushin-ului, daca acesta era invins. Nimeni nu a acceptat insa provocarea. Pe 3 septembrie 1994, Jon a primit gradatia suprema in kyokushin, dupa moartea fondatorului stilului, Oyama: 10 Dan. De altfel, este singura persoana din lume care detine acest titlu, alaturi de centura neagra 9 Dan in judo.

Apropierea de perfectiune

Bluming a realizat ca in Kyokushin lipsea realismul luptei, prin interzicerea loviturilor la cap. Mai mult, a simtit nevoia sa creeze un stil care sa pregateasca practicantii pentru toate fazele confruntarii: in picioare, in clinci si la sol. Asa s-a nascut in 1980 Budokai-ul, ca o combinatie de tehnici din kyokushin, judo, jiu-jitsu si sambo. In competitiile create, stilul permitea lovituri de pumn, cot si genunchi atunci cind adversarii se aflau in picioare, proiectari si lupta la sol, unde loviturile erau permise numai asupra trunchiului si picioarelor.
Pentru protectia competitorilor echipamentul include casca, cochilie si manusi fara degete. Competitiile de Budokai pot fi considerate, intr-o anumita masura, precursoarele platformelor de arte martiale mixte moderne precum Pride sau Ultimate Fighting Championship (UFC). in perioada moderna, Budokai-ul s-a impartit in mai multe organizatii, una dintre cele mai importante, Sei Budokai, fiind condusa de românul Leonardo Voinescu, ce detine un numar impresionant de gradatii: 7 Dan Sei Budokai, 7 Dan Kyokushin Budokai, 8 Dan Hon-Do-Ryu, 4 Dan Kyokushin, 4 Dan Judo.

Cele mai bune secrete pentru activitatea fizica le gasesti citind toate articolele de specialitate postate pe blogul meu.

In cautarea stilului suprem: Aikido

Aikido, calea armoniei

Care este stilul

de arte martiale suprem? Reporterul MH va petrece cite o luna practicind cele mai cunoscute 12 stiluri, pentru a va ajuta sa gasiti raspunsul la intrebarea: care este cel mai eficient stil intr-o confruntare?

Aikido, Brazilian Jiu-Jitsu, Budokai, Jeet Kune Do, Jiu- Jitsu, Judo, Karate, Kendo, Kung Fu, Muay Thai, Ninjutsu sau Taekwondo?

O lovitura a amenintatoare in zona capului. George iese usor de pe traiectoria loviturii, blocheaza la nivelul incheieturii si intr-o frac-tiune de secunda atacatorul izbeste asurzitor solul. Nu este o situatie reala, ci doar un antrenament.
George este instructor de Aikido, centura neagra, iar atacatorul nu este decit unul dintre elevii sai. Reporterul MH, pornit in cautarea stilului suprem de arte martiale, asteapta sa exerseze tehnica tocmai demonstrata. Echipat cu un chimono si o centura alba, mai are nevoie doar de multa rabdare, pentru ca miscarile se incapatineaza sa ramina rigide. George ofera si primul sfat: "incearca sa simti mai mult traiectoria loviturii partenerului."
Aikido, de fapt, chiar aici trebuie sa conduca: la o armonizare intre atac si aparare, mai mult decit o simpla riposta violenta. Fluiditatea miscarilor face ca energia atacului sa fie preluata si disipata. Fata de alte stiluri, Aikido nu raspunde cu forta impotriva fortei. Tehnicile folosite incearca sa devieze loviturile si sa imobilizeze atacatorul fara a produce vatamari. Probabil ca esenta acestui stil se afla chiar in cele trei particule care il compun: ai-unire, ki-spirit, do-cale, in japoneza.
Unii considera Aikdo-ul un raspuns non-violent in fata agresiunii sau dupa cum spunea fondatorul sau, Morihei Ue-shiba: "Sa controlezi agresiunea fara sa produci nici o ranire este Arta Pacii."

Steven Seagal Aikidoka adevarat?

Actorul Steven Seagal, cunoscut pentru coregrafiile spectaculoase ale scenelor de lupta din filmele sale, chiar este instructor de Aikido. De altfel, acesta are centura neagra, 7 Dan, in Aikikai, si sali proprii

atit in Japonia, cit si in SUA. Majoritatea tehnicilor care pot fi vazute in filmele sale nu au insa nimic in comun cu Aikido.
Exista voci care sustin ca nimic din ceea ce face Seagal pe micul ecran nu seamana cu Aikido-ul practicat in salile de arte martiale. In cartea sa, "Aikido in America", Wendy Palmer avea sa declare ca Seagal "avea un Aikido foarte bun. Nu era un tip plin de muschi, insa proiectarile lui erau fenomenale. Rapide si pline de energie. Niciodata nu stiai cum ai ajuns pe saltea".

Echipament

Hakama este echipamentul asemanator unei fuste pe care majoritatea aikidoka il poarta. Aceasta piesa vestimentara era folosita initial de samurai, iar clasicul chimono utilizat si in alte arte martiale precum Judo sau Karate, era purtat pe sub haine. Hakama ii proteja pe samurai cind calareau, la fel ca pantalonii de piele ai cowboy-ilor. in acele vremuri, pielea

era rar intrebuintata, asa ca samuraii preferau sa foloseasca materiale textile foarte rezistente.
De altfel, existau trei tipuri de hakama. Cea folosita si astazi de aikidoka era numita "joba hakama". O a doua varianta, care se asemana cu o fusta, era ca un tub din material textil

. A treia era varianta mult mai lunga a celei de-a doua si era purtata in vizitele la Shogun sau la imparat. in multe sali de Aikido, numai centurile negre poarta hakama, pe cind in altele aceasta poate fi folosita de oricine.

(Chiar daca nu doresti sa aplici d.p.d.v fizic ceea ce scrie in acest material, macar principiile morale le vei putea urma. Dupa cum, daca citesti tot materialul din revista

lunii februarie, vei afla si istoria acestei arte martiale. In martie urmeaza bjj - Brazilian Jiu-Jitsu.)


Cele mai bune secrete pentru activitatea fizica le gasesti citind toate articolele de specialitate postate pe blogul meu.

Yoga

Yoga... in cuptor

"Bine ati venit in camera de tortura Bikram", ne spune Pier, instructor de yoga

. Grizonat si foarte politicos, degaja o senzatie aparte de liniste si dragoste, cu siragul lui de matanii si ochelarii mici si rotunzi. Toata lumea zimbeste. Cam o secunda. Dupa care auzim cum se inchide usa in spatele nostru.

E interesant sa vezi 30 de oameni facind yoga intr-o atmosfera de cuptor - cca 43˚ C. Ni se spusese sa stam la distanta

de o lungime de brat unii de altii, sa ne incrucisam degetele in spatele coapselor si sa pufaim ca si cind am muta mobila. Dupa 90 de secunde, barbatii deja isi storceau trico-urile, iar femeile isi ridicau bustierele cit se putea de sus.
Dorinta usor perversa pe care o simtisem fata de cele doua domnisoare de linga mine, cu corpurile lor dragute de dansatoare si tatuaje cu delfinasi pe ici-colo, se transformase acum in cu totul altceva: ma deranja caldura pe care o radiau si simteam ca nu am suficient aer din cauza lor.

Pe locuri, fiti gata...

O sa va explic ce se intimpla in timpul unei sedinte de yoga Bikram, cunoscuta si sub numele de "yoga fierbinte", din motive mai mult decit evidente. Yoga Bikram s-a bucurat de o crestere extraordinara a popularitatii in ultimii ani. Dupa unele estimari, aproximativ trei milioane de oameni din lumea intreaga transpira si se intind la antrenamentele de yoga Bikram, platind in jur de 10-12 $ pentru a avea acest privilegiu. Cind intri in holul apartamentului, racoros si parfumat cu betisoare aromate, lucrurile par linistite, in special in comparatie cu Asthanga - yoga "de forta" care se preda in cluburi de sanatate

.
Spre deosebire de Asthanga, unde o sa te rasucesti intr-o multime de variante

de stind in cap, lotus si pod pe spate, in Bikram nu o sa gasesti decit 26 de pozitii, unele dintre ele nefiind mai complicate decit exercitiul "capul pe genunchi" pe care il faceai inainte de un meci de fotbal. Nici macar nu va trebui sa stai prea mult in aceste pozitii - doar vreo 10-20 de secunde. Ceea ce te da pe spate, totusi, este caldura. "ii e cuiva rece?" intreaba Pier. "Acum sint doar 37,5˚. Grupele de incepatori ajung la 52˚."
Singurul raspuns pe care il primeste este sunetul picaturilor de sudoare care lovesc saltelele de plastic pe care stam. Sintem prea concentrati ca sa raspundem, fiindca dupa numai citeva pozitii de incalzire, ne atam in mijlocul unui exercitiu criminal: stind pe virfuri cu bratele intinse inainte trebuie sa facem o genutexiune pina cind coapsele devin paralele cu solul (bratele raminind, de asemenea, paralele cu podeaua) - in aceasta pozitie trebuie sa ne tinem echilibrul pe virfurile picioarelor.
E un exercitiu dur - in toata incaperea se aud mici icnete si oftaturi emise necontrolat de catre cei care se lupta cu echilibrul. "Ridicati calciiele", sugereaza Pier, "pina cind o sa fiti nevoiti sa topaiti ca niste masini de cusut."

Cele mai bune secrete pentru activitatea fizica le gasesti citind toate articolele de specialitate postate pe blogul meu.