Caviar

 Caviarul, icrele nefecundate de sturion, este cel mai important şi cel mai scump produs obţinut de la sturioni. Cele trei varietăţi tradiţionale de caviar, dar şi cele mai scumpe sunt cele obţinute de la morun, nisetru şi păstrugă („Beluga”, „Osetra” şi respectiv „Sevruga”). Dar se mai obţin importante cantităţi de caviar de înaltă valoare de la sturionii crescuţi în ferme piscicole precum sturionul siberian (Acipenser baeri) şi sturionul alb (Acipenser transmontanus).

Este un produs cu înaltă valoare nutritivă, fiind foarte apreciat pentru compuşii săi: proteine, grăsimi, zaharuri, vitamine şi săruri minerale. 100 grame caviar conţine 2800 Kcal. Proteinele din caviar sunt: arginină, histamină, isoleucina, lizină, metionină. Grăsimile din caviar sunt alcătuite din: colesterol (25%) şi lecitină (75%). Următoarele vitamine sunt prezente: A, C, PP, B2, B6 şi B12.

Caviarul proaspăt se prepară din icrele întregi ale femelelor de sturion. Peştii sunt scoşi din plase şi transportaţi în laborator vii. Aici sunt imobilizaţi prin anestezie, nu ucişi, iar pachetele de icre (ovarele) sunt colectate. Anestezierea este fizică, prin lovirea cu atenţie a unui punct deasupra capului. Icrele trebuie colectate cât peştele este încă viu, altfel, după moartea peştelui fierea se sparge, dând gust amar icrelor. După recoltarea icrelor, acestea sunt cernute prin mai multe site pentru separarea pe dimensiuni şi de ţesutul ce le leagă. Dacă separarea pe sită se face cu grijă, icrele nu se sparg, rezultând un caviar de calitate superioară.

După acest proces, se amestecă cu sare apoi se pun într-o sită fină pentru a se usca. După uscare, se împachetează în cutii de sticlă, metal sau porţelan şi se pot consuma. Se păstrează refrigerate.
Factorii consideraţi determinanţi pentru calitatea caviarului sunt: uniformitatea şi consistenţa granulei, mărimea, culoarea, mirosul, aroma, luciul, fermitatea şi vulnerabilitatea corionului. Există trei categorii de caviar: Grad 1; Grad 2; Caviarul presat.

Caviarul de grad 1: denumit şi Standard 000 îmbină perfect toate proprietăţile: trebuie să fie tare, cu granule mari, delicat, corionul intact, culoarea şi aroma perfecte.

Caviarul de grad 2: este caviarul proaspăt, cu dimensiunea granulelor normale, culoare foarte bună şi gust fin.

Caviarul presat: sunt sparte mai mult de 35% din boabe, chiar înainte de a fi scoase din peşte. De aceea, acest caviar este tratat diferit. Este un amestec de Osetra şi Sevruga, lăptos şi moale, care va fi încălzit la 38^oC în soluţie salină şi amestecat până absoarbe sarea şi revine la culoarea originală. Apoi este presat în pungi speciale din material textil, pentru eliminarea excesului de sare şi ulei. Acest tip de caviar conţine de patru ori mai multe icre decât caviarul proaspăt la aceeaşi greutate. Este mai uscat, se întinde mai bine şi e considerat o delicatesă, fiind mult mai aromat.

De asemenea, caviarul mai este categorisit şi după specia de sturion care îl produce.

Beluga
Caviarul de morun prezintă cel mai mare diametru, o culoare ce variază de la gri deschis, spre gri închis. Este apreciat pentru granulele mari de grăsime şi pieliţa delicată
Caviarul Beluga de Grad 1, este la rândul său împărţit pe trei categorii: Grad 000 - gri deschis, este cel mai valoros caviar, fiind de cea mai bună calitate; Grad 00 - gri mediu; Grad 0 - gri închis.
Cel mai scump caviar din lume, este numit Almas (în ruseşte însemnând diamant). Prezintă o culoare albă. Acesta provine de la morunii cu o vârstă de peste 100 de ani. Este şi o regulă care spune că un caviar cu cât este mai deschis la culoare, cu atât peştele e mai bătrân, iar gustul mai rafinat. Acest caviar este extrem de rar şi de scump. În Iran, se produce acest tip, fiind împachetat în cutii de aur de 24 de carate şi este vândut la preţul de 23.308$ per kilogram.
Acest tip de caviar se confundă din ce în ce mai des cu caviarul de cegă albinotică, acesta din urmă fiind de o culoare aurie, asemănătoare cojii de lămâie şi de dimensiunea icrelor de păstrugă.

Osetra
Acest caviar, provenit de la nisetru (Acipenser gueldenstaedti) are o culoare gri-brună închis, variind spre auriu. Este singurul caviar cu aromă de nuci.
Caviarul Osetra, Gradul 1, prezintă trei categorii:
Royal caviar: auriu, este cel mai râvnit caviar. Şansa de a fi găsit la nisetrii din mediul natural este de 1:1000, dar recent au apărut în acvacultură nisetrii „Golden caviar” care produc acest caviar de înaltă valoare economică.
Culoarea A: gri-auriu; Culoarea B: gri închis.

Sevruga
Prezintă o singură categorie, culoarea acesteia variind de la gri închis spre gri mai deschis. Are dimensiunea cea mai mică şi gustul fin, amintind de aroma untului.

Baerii Caviar
Fiind destul de recent inclus în marea familie a caviarului de lux, acest tip de caviar provenit de la sturionul siberian mai este denumit şi Osetra de sturion siberian. Este de culoare cenuşie spre brun-auriu. Gustul este curat, aromă fină de nuci şi de unt. Unii îl includ în aceeaşi categorie de calitate cu sevruga, iar alţii cu osetra. Cert este că sturionul siberian este printre primele 4 specii de sturioni în ceea ce priveşte valoarea economică a caviarului.

Un corp sanatos are nevoie de dinti sanatosi

Un corp sanatos are nevoie de dinti sanatosi 

CE ESTE PARODONTOZA?  

Numita stiintific parodontopatie marginala si popular “parodontoza”, aceasta afectiunedentara se refera la imbolnavirea parodontiului marginal-aparatul de sustinere a dintilor in oasele maxilare ( gingii, ligamente dentare, etc). De cauza microbiana, parodontoza are o evolutie diferita in timp, de la caz la caz, insa rezultatul final este aproape intotdeauna  reprezentat de mobilizarea si pierderea dintilor de pe arcadele dentare, uneori chiar la varste tinere. 

Studii antropologice si paleopatologice arata ca aceasta boala a insotit in mod constant evolutia umana inca din cele mai vechi timpuri; exista referiri la acest subiect in texte medicale antice din India (Susruta Samhita, Charaka Samhita), din China (scrierea lui Hwang-Ti), din Egipt (papirusul descoperit de George Ebers), Israel, la greci, romani si vechii arabi- toate vorbesc despre importanta igienei orale si despre boli ale tesuturilor moi din jurul dintilor.

 2.CARE SUNT CAUZELE ACESTEI BOLI?

         Factorul determinant al parodontozei este placa bacteriana, care incepe sa se formeze la o ora dupa periaj  si realizeaza o acumulare maxima dupa 30 de zile. Daca nu existao igiena orala corecta, bacteriile isi incep actiunea distructiva asupra tesuturilor dentare si a  gingiilor.Factorii favorizanti sunt: fumatul, tartrul dentar, cariile, anomalii dento-maxilare, traume locale, etc. Exista si factori generali de sanatate care contribuie la instalarea acestei boli, cum sunt: o anumita predispozitie ereditara, tulburari endocrine si ale sistemului nervos, diabet s.a. Se pare ca persoanele care au in familie un istoric de parodontoza (rude apropiate care sufera de asa ceva) sunt mult mai predispuse la  imbolnavire, si de aceea se recomanda sa se prezinte la medic din timp, pentru controale regulate ce pot preveni sau chiar trata afectiunea inca de la primele semne.

 3.CARE SUNT SEMNELE PARODONTOZEI?

Intr-o prima faza a bolii se remrca o inflamatie a gingiilor, care devin rosii, tumefiate, dureroase si sangerande spontan sau la periaj. Netratata, aceasta gingivita se poate transforma in parodontopatie, insa acest lucru nu este obligatoriu. Trecerea catre parodontoza se face o data cu afectarea oaselor maxilare care se distrug, se demineralizeaza, isi micsoreaza volumul si astfel afecteaza implantarea dintilor. Practic, bolnavul simte o durere surda, difuza, la nivelul radacinilor dentare, de intensitate medie, care apare mai frecvent dimineata; de asemenea, el poate observa gingia rosie-violacee, sangerarea ei si chiar dezgolirea radacinilor dentare in anumite zone. De obicei, toate aceste semne sunt insotite de prezenta tartrului dentar, care este unul din factorii incriminati in aparitia parodontopatiei.

In fazele avansate ale bolii, dintii se misca si se pierd unul cate unul de pe arcadele dentare.

CUM SA PREVENIM PARODONTOZA?

1.IGIENA

In primul rand, trebuie sa avem o igiena dentara corecta, ceea ce presupune periajul dintilor de doua ori pe zi (dimineata si seara), folosirea atei dentare, folosirea apei de gura, de preferat cu ingrediente naturale, dupa fiecare masa.

-periajul dentar- este de preferat sa se realizeze cu ajutorul unei periute cu peri naturali, care este mai flexibila si mai eficienta decat cea cu peri de plastic, si in acelasi timp este mai blanda cu gingiile. Se recomanda schimbarea ei la primele semne de deteriorare, ceea ce corespunde de obicei unui interval de 2-4 luni. Pasta de dinti este ideal sa contina ingrediente naturale de cea mai buna calitate, printre care se numara: argila, uleiurile volatile cu proprietati antiseptice, antibacteriene, propolisul. Tehnica de periaj dentar este foarte importanta si se deprinde, de obicei, in cabinetul stomatologic, sub supravegherea medicului sau igienistului dentar.

-ata dentara- este un mijloc de curatare la fel de obligatoriu ca si periuta , deoarece ea curate spatille dintre dinti, in care filamentele periei nu pot ajunge. De obicei, spatiile interdentare raman necuratate si acolo bacteriile se dezvolta in voie, alaturi de depozitele de tartru.

-apa de gura- se poate folosi in orice moment al zilei, fie pentru a indeparta resturile alimentare de pe dinti dupa masa, fie pur si simplu pentru a improspata respiratia. O reteta simpla  pentru prepararea unei ape de gura naturale este urmatoarea: la o cana de  apa (aprox. 250 ml) se adauga 2 picaturi de ulei volatil de menta si 2 picaturi de ulei esential de lamaie, se amesteca si se pastreaza in frigider maximum 2-3 zile; din solutia respectiva se folosesc cantitati mici, necesare clatirii gurii dupa masa. 5.VIZITELE LA STOMATOLOG

O importanta foarte mare o au vizitele la dentist, astfel incat parodontoza sa poata fi detectata la timp, inca de la primele semne. De asemenea, este indicataindepartarea profesionala a tartrului si a placii bacteriene, prin detartraj cu ultrasunete si periaj periodic, aplicarea air-flow-ului (jet profesional de bicarbonat de sodiu care curata foarte bine suprafatele dentare) si eventual, la nevoie, aplicatii antiiflamatoare pentru gingii. 6.ALIMENTATIA

O alimentatie naturala, cat mai curata si sanatoasa, previne aparitia bolii parodontale. Alimentele rafinate, lipicioase, bogate in zaharuri, fainoase, (dulciuri, biscuiti, prajituri, caramele, paine, etc) favorizeaza dezvoltarea si activitatea bacteriilor raspunzatoare de producerea acestei afectiuni.

Pentru sanatatea gingiilor sunt importante vitaminele A si C, cu aport zilnic necesar de 800-1000 U.I si respectiv 60 mg.  Unul dintre cele mai mari concentrate de vitamina A si C este ardeiul iute, recunoscut ca fiind un remediu excelent prin proprietatile sale stimulente in ceea ce priveste circulatia sangvina si calitatile antiseptice. Alte alimente ce contin vitamina C sunt fructele (citrice, coacaze, capsuni, mere), legume si zarzavaturi, consumate crude sau cat mai putin prelucrate. Alimentele cu cel mai bogat continut in vitamina A sunt morcovii, cartofii dulci, ficatul, mango, spanac, caise, lapte, branza, oua.

Mierea este un aliment foarte valoros, cu multe proprietati benefice organismului uman, printre care si actiunea antibacteriana. Solutiile de miere contin peroxid de hidrogen  (apa oxigenata) care este extrem de agresiv impotriva bacteriilor, alaturi de alti compusi cu  proprietati asemanatoare.

Usturoiul este un remediu vechi si eficient impotriva durerilor de dinti. Aseaza usturoiul prospat pisat, in care ai adaugat putina sare, direct in zona dureroasa. Actioneaza imediat si poate fi tratamentul cel mai la indemana pentru tine. Specialistii americani sunt de parere ca usturoiul poate fi folosit si ca masura de prevenire a problemelor de dinti. Se recomanda mestecarea lui in fiecare dimineata, pentru a avea dantura intarita si puternica.

Ceapa este eficienta si ea pentru tratamentul de prim ajutor in cazul durerilor de dinti. Se mesteca ceapa proaspata timp de trei minute si durerile vor disparea pe loc.

Cuisoarele au proprietati antiseptice si indeparteaza rapid durerile de dinti. Mai mult, pot fi folosite si pentru igienizarea danturii, prin simpla mestecare. Sarea si piperul sunt si ele remedii naturiste eficiente impotriva durerilor de dinti, daca sunt aplicate direct in zona afectata.

Mai mult, este un excelent tratament de intretinere a dintilor, deci daca simti ca ai o sensibilitate la alimentele dulci sau sarate, poate ca este timpul sa pastrezi aceasta mica dieta pentru preintampinarea problemelor mai grave.

Bicarbonatul de sodiu estecompus din cristale cu proprietati abrazive si are proprietatea de a albi dintii. Acesta are efcetul de a poliza dintii, de a face smaltul sa straluceasca si de a indeparta petele galbui. Bicarbonatul poate preveni aparitia cariilor eliminand bacteriile, de aceea este un ingredient de baza in pastele de dinti.

Inainte de periajul dentar, pune cateva grame de bicarbonat de sodiu pe periuta de dinti si freaca cu blandete. Insa, nu il utiliza mai des de o data la 10 zile, deoarece fiind un produs abraziv poate deteriora smaltul natural al dintilor.

Dusurile bucale cu bicarbonat de sodiu sunt eficiente impotriva aftelor. Fa gargara cu o solutie de bicarbonat de sodiu si apa si vei preveni ranile bucale si respiratia urat mirositoare. Dilueaza o lingurita de bicarbonat intr-un pahar cu apa proaspata si fa gargara in fiecare zi pana simptomele dispar.

In concluzie, parodontoza este o boala ce poate fi prevenita daca se respecta normele de igiena orala, alimentatie, iar controalele medicale de specialitate se fac periodic.

Despre Disciplina

1. Disciplina

Acesta este cel mai folosit cuvant in industria fitness-ului. Se citeste foarte mult despre noi antrenamente magice, despre noi diete magice, aparate care iti ard grasimea etc. Totul este o minciuna.

Trebuie sa faci lucrurile corect, chiar daca este dificil. O zi de disciplina duce la o alta zi de disciplina. Iti construiesti corpul si mintea simultan.

Inainte de a incepe orice program de exercitii consulta-ti medicul.




2. Cardio

Exercitiile cardio sunt folosite ca o unealta in pierderea grasimii. Dar nu trebuie folosite la nesfarsit in speranta ca toata grasimea din corp va arde in mod miraculos. Exercitiile cardio in exces sunt mai putin productive si nu vor arde doar grasimile ci si diferite tesuturi musculare.

Daca nu pierzi in grasime, creste intensitatea exercitiilor, dar succesiv. Cheia este sa performezi tot ce este necesar - si nu mai mult de atat. Alterneaza intervalele de antrenament cardio (nivele scazute de intensitate pentru cateva minute cu nivele mai ridicate de intensitate pentru alte cateva minute).

Multi oameni cred ca au nevoie de doua ore de exercitii cardio pe zi. Nimic mai departe de adevar. Incepe cu un numar realist de exercitii si apoi adauga cate cinci minute sau schimba nivelul de intensitate daca nu ai pierdut in greutate in doua saptamani. Asta inseamna ca ai consumat prea multe calorii.

3. Consumul de apa

Din punct de vedere al consumului de apa si al pierderii grasimii, trebuie sa te afli in pozitia in care ficatul transforma grasimea acumulata in energie. Ficatul are si alte functii, dar asta este una dintre principalele sale sarcini. Din pacate, o alta sarcina a ficatului este sa incetineasca activitatea rinichiului, care are nevoie de foarte multa apa pentru a functiona normal (mai mult decat isi pot imagina oamenii).

Daca rinichiul nu are suficienta apa, ficatul trebuie sa preia din funciile acestuia (ceea ce scade productivitatea totala a procesului). Apoi, ficatul nu poate sa metabolizeze grasimea la fel de repede sau eficient si aceasta se va depune.

Este recomandat a se consuma 2-3 litri de apa pe zi, stiut fiind faptul ca apa este un aliat in pierderea grasimii.