| Traditiile populare ale momentelor zilei |  |
Se zice că soarele, în mersul lui, e tras până la prânz de doi bivoli; până la amiază, de un bou; până de amiază îndeseară de o căprioară, iar până la asfinţit de un iepure şchiop, apoi trece pe lumea cealaltă. Înainte de răsăritul soarelui Să te scoli înaintea soarelui, căci e păcat să răsară soarele peste tine dormind. ♦ Răsăritu-i ceas bun. Se deschide atunci ceru şi lumea se desfată de frumuseţe. Ce-i ca răsăritu?! Ai văzut că şi la flori sau la grâne se spune că au răsărit, adică au şi ele o naştere, un început; toate sunt cu bucurie când începe. Timpu ăsta când s-arată roşaţa pe cer e aşa, ca un dar, ceva care se tot înalţă. ♦ Înainte de răsăritul soarelui, fata care merge să se spele la un izvor, să se spele din partea din care răsare soarele şi să zică: „După cum aşteaptă oamenii ca să răsară soarele, aşa să mă aştepte şi să mă dorească şi pe mine flăcăii“. ♦ Când rândunica cântă înainte de revărsarea zorilor în faţa casei e semn de mare noroc ♦ Boala de ochi se vindecă spălându‑te cu apa în care şi‑a spălat preotul mânele, după săvârşirea sfintei liturghii, sau cu apă dintr‑o apă curgătoare luată în Vinerea Paştelui, sau în oricare zi, dar înainte de răsăritul soarelui. ♦ Când răsare soarele frumos, are să fie vreme bună în acea zi. ♦ Când răsare soarele în nouri, toată ziua are să fie vreme rea. ♦ Dacă cerul e senin când răsare soarele, dar îndată intră în nor soarele, e semn de ploaie, şi încă în ziua aceea până la amiazi are să ploaie. ♦ Când cerul e senin dimineaţă, la răsărit, are să bată vânt. ♦ Când soarele răsare roşu, se schimbă vremea. ♦ Dacă ploaia începe în răsăritul soarelui, nu ţine nici o zi. Dimineaţa Una dintre cele mai frumoase urări ce îşi fac ţăranii români este a îşi ura unii altora „bună dimineaţa“. Această urare însemnează spor, reuşită în toate, sănătate şi fericire în cursul zilei ivite. În popor se crede că, dacă dimineaţa începi cu bine, apoi peste toată ziua are să‑ţi meargă bine, căci „ziua bună se cunoaşte de dimineaţă“. Iar „a fi cu bună dimineaţa în sus“ însemnează a fi aşezat de‑a‑ndoaselea, cu totul dimpotrivă de cum ar trebui să fie. „Bună dimineaţa“ se dă până la „prânzul ţărănesc“. Se dă „bună dimineaţa“ toată ziua, ba chiar şi noaptea, la nuntă, ceea ce însemnează o neîntreruptă urare de belşug, de sănătate şi de fericire tinerilor soţi. La Moş Ajun se zice toată ziua şi toată noaptea „bună dimineaţa“, în scopul de neîntreruptă urare de belşug, de sănătate şi de fericire pentru anul viitor, ce îşi fac sătenii români unii altora. ♦ Dimineaţa nu-i ca seara şi nici seara ca dimineaţa; una-i începutu şi alta-i sfârşitu. Dimineaţa e aşa, ca o bucurie, de pare că toate-s mai curate, mai frumoase. Seara vine mai tristă, că, vezi, soarele apune şi vine noaptea. Noaptea ai sufletul tot în bănuială; sunt ceasuri rele. ♦ Copiii minţioşi sunt acei cari se nasc dimineaţa, mai ales sărbătoarea. ♦ Când te trezeşti dimineaţa cu faţa în sus eşti norocos. ♦ Când cântă cocoşii dimineaţa, din noapte şi până se luminează de ziuă bine, va fi ziua bună. ♦ Când se culcă găinile devreme şi se scoală târziu, e belşug, iar de se scoală dimineaţă şi se culcă târziu, tot umblând după mâncare, îi a foamete. ♦ Să nu dai dimineaţa foc din casă, că toată săptămâna o să ai pagubă. ♦ Copiii să se scalde numai dimineaţa, după răsăritul soarelui, şi seara mai înainte de a apune, ca să nu‑i piardă vederile când se va face în vârstă. ♦ Se crede că, dacă începe ploaia des‑dimineaţă, apoi nu durează lung. ♦ Dacă albinele mânecă dis de dimineaţă să-şi culeagă miere şi nu zboară departe şi îndată se întorc, e semn de ploaie. Ziua Când se face ziuă, e într-un fel că se ridică lumina; e aşa ca la început. Când e amiază, e vremea în inima ei aşa, parcă e coaptă. Pe seară e altfel, ştii, că amurgeşte, şi atunci se liniştesc toate; păsările în pădure şi lighioanele, şi omu. ♦ Vânturile cari încep ziua sunt mai mari şi ţin mai mult decât acele care încep noaptea. ♦ Sunt semne că va ploua când cântă cocoşii ziua. ♦ Dacă huiesc albinele ziua şi noaptea la prisacă însemnează că timpul cel frumos se va schimba în posomorât, ploios şi furtunos. Amiaza Dacă cântă cocoşul la amiazăzi se va schimba vremea. ♦ Când începe ploaia după prânz, nu ţine mult. Asfinţit Când soarele este aproape de sfârşit, trebuie să stai până sfinţeşte şi apoi să începi lucrul. ♦ Cucul, dacă cântă după apusul soarelui, cobeşte a rău ♦ Să nu mănânci în momentul când apune soarele, că te doare capul. ♦ Gunoiul nu e bine să‑l dai afară din casă după apusul soarelui, căci produce pagube. ♦ După ce soarele scapătă, unii ciobani nu mai vând nimic din productele oilor, ca să nu li moară din oi. ♦ De dai sare sau oţet după asfinţitul soarelui, îi cu primejdie pentru oi, din cauza lupilor. ♦ Copiii mici nu‑i bine a‑i lăsa să doarmă în timpul apusului soarelui, căci la din contra ei nu vor dormi noaptea. ♦ Nu‑i bine să dormi la asfinţitul soarelui, că te îmbolnăveşti. ♦ De vor cânta cocoşii după scăpătatul soarelui, se va schimba vremea în ziua următoare. ♦ Când se roşesc norii la apusul soarelui e a vânt. ♦ Dacă înspre apus, după asfinţitul soarelui, se arată o geană roşie, e semn că a doua zi va fi vreme frumoasă. ♦ Când asfinţeşte soarele în senin, va fi vreme bună. ♦ Când se uită după asfinţit soarele înapoi, are să se schimbe vremea sau are să fie vânt. ♦ Când sfârşitul soarelui se face în nori vremea, se va strica. ♦ La apusul soarelui, de ciripesc păsările în tufişuri, va fi timp bun câteva zile. Seara Dacă iese cineva sara afară şi se uită îndărăt peste umărul stâng, apoi i se pare că‑l urmăreşte cineva, şi această spaimă i‑o dă omului necuratul, carele se ţine de umărul lui cel stâng, pe când de umărul lui cel drept se ţine îngerul; de aceea, privind îndărăt peste umărul drept, nu i se năzare. ♦ Se crede că, dacă cântă cocoşii sara, în noaptea aceea vor umbla tâlharii prin sat. ♦ Spre a avea lapte la vaci, este bine a lăsa seara, în vreun vas, pâne şi sare în fântână, care apoi, scoţându‑se, se dă la vaci să se mănânce. ♦ Se crede că seara apa‑i necurată şi, aducând cineva seara apă în casă, trebuie să zică: „Binecuvântaţi apa!“ Iară cei din casă să răspundă: „Dumnezeu s‑o binecuvânteze“, şi apoi abia devine ea curată. ♦ De împrumuţi ciurul sau sita sara în sat, s‑o acoperi cu pestelca sau altceva, că‑i cu primejdie. ♦ Să nu laşi copiii să umble cu tăciuni aprinşi prin casă seara. ♦ Seara nu se dă foc, cărbuni etc., din casă unde este copil mic, căci se crede că într‑alt fel copilul nu va dormi toată noaptea. ♦ Când uiţi lingura sara în oală, noaptea nu poţi dormi. ♦ Seara nu se dă gunoiul afară din casă, după ce se mătură, ci se păstrează într‑un colţ, până a doua zi, că dai norocul afară. ♦ Când broaştele cântă seara, are să fie vreme bună. ♦ Când cântă cocoşul la culcare, se îndreaptă vremea. ♦ Sunt semne că va ploua când cântă cucul seara. ♦ De cântă seara greieruşii în casă cu glas mai pătrunzător decât de altă dată, are să fie furtună sau ploaie. ♦ Dacă a fost toată ziua înnorat şi a plouat, iar sara, arătându‑se soarele roş înainte de apus, va dura timpul ploios mai mult timp. ♦ Dacă seara spre răsărit se vede curcubeul, va fi vreme. ♦ Dacă seara, când asfinţeşte soarele, e frumos şi senin, este semn a vreme bună. Noaptea Când noaptea urlă cânele la casă, e semn sau că va muri cineva din casă, sau că cei din casă au să se mute în altă parte. ♦ Ciori când ies noaptea, prevestesc moartea. ♦ Când mâţa miorlăie noaptea nu‑i lucru curat în casă. ♦ Se crede că acea casă, în ai cărei pereţi se aude noaptea un sunet de tic‑tac, care provine de la şarpele casei, este norocoasă. ♦ Noaptea să nu aducă apă de la vreo fântână, căci împrejurul ei joacă Ielele, şi cel care va lua apă îl va lua din Iele. ♦ Ielele beau noaptea apă de prin fântâni şi oricine va bea după dânsele îl pocesc. De aceea, când cineva bea apă dimineaţa din vreo fântână, lasă în ea vreun semn de la sine, pentru ca poceala să cadă pe acel semn. ♦ Unde‑i copil mic în casă, trebuie noaptea astupate ferestrele, ca să nu fure cineva somnul copilului. ♦ Dacă strigă cineva noaptea la fereastră, nu e bine nici a răspunde, nici a ieşi afară la întâia strigare, căci ar putea au să calicească, au să moară, au să‑i ia graiul, fiindcă cel ce strigă este Necuratul. Dacă însă strigă afară de trei ori, apoi se poate răspunde ori ieşi afară, fiind el curat. ♦ Nu e bine să te duci noaptea la apă, căci smânceşte Necuratul ciutura în puţ şi te trage şi pe tine la el. ♦ Peste noapte nu e bine să dormim cu ferestrele deschise, căci ni pot intra duhuri necurate în case. ♦ Nu e bine să te speli noaptea pe ochi, că orbeşti. ♦ Noaptea nu e bine să te uiţi în oglindă, că‑ţi pier vederile. ♦ Sara nu e bine să te uiţi în oglindă, că îmbătrâneşti. Miezul nopţii Acei cucoşi care cântă la miezul nopţii de douăsprezece ori sunt năzdrăvani. ♦ Când auzi în miezul nopţii scârţâind cumpăna de la fântână, să ştii că dracul scoate apă. Să nu‑ţi faci cruce, nici să grăieşti ceva de rău, că atunci piere. Un astfel de drac, dacă bea din fântâna sfinţită de om de nouăzeci şi nouă de ori, se face duh bun. ♦ Dracul iese întotdeauna la miezul nopţii pe locul unde s‑a făcut vreun omor. ♦ Copiii născuţi după miezul nopţii sunt mai norocoşi. ♦ Strigoiul stă pe pământ până la miezul nopţii. ♦ Adâncu nopţii e după ceasu 12. Atunci umblă duhurile rele, umblă până spre mijit, când încep să cânte cocoşii; asta-i aşa, pe la trei şi jumătate. Adâncu nopţii e întunerecu, e Necuratu. Sunt din oameni care fac farmece sau prind puteri în miezu nopţii. Ăştia şi-au vândut sufletu. ♦ Se crede că nu e bine a umbla pe la miezul nopţii, fiindcă atunci întâlnesc pe om duhurile necurate şi‑l duc într‑o bulboană să‑l înece, ori cel puţin în nişte spini, bătându‑şi joc de el. ♦ Eu aşa gândesc, că ceasu rău e la miezu nopţii. Nu e bine să umbli atunci pe‑afară, că te poate poci; e aşa un timp nesănătos, vezi bine, în simţi în aer, în trupu tău. ♦ Când cântă cocoşii înainte de miezul nopţii, are să fie moină. Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009 |
